Adevăratul scop al părintelui duhovnicesc nu este acela de a-și ține ucenicii într-o stare de dependență infantilă, ci dimpotrivă, de a-i ajuta să ajungă la o maturitate deplină. El nu urmărește să-L înlocuiască pe Dumnezeu, ci mai degrabă să-i ajute pe fiii săi duhovnicești să înainteze până la stadiul în care aceștia Îl pot întâlni singuri pe Dumnezeu – nemijlocit și personal. Îndrumătorul duhovnicesc nu spune pur și simplu: „Ascultă-mă pe mine și fă ce-ți spun!”, ci mesajul său este: „Ascultă prin mine glasul lui Dumnezeu ce grăiește în conștiința ta și fă ceea ce-ți spune acel glas dumnezeiesc”.
Părintele duhovnicesc nu este un legiuitor, ci un inițiator; nu un înlocuitor, ci o moașă; nu un surogat al lui Dumnezeu, ci un „portar” care ne aduce în prezența nemijlocită a lui Dumnezeu. Așa cum am văzut, îndrumătorul suprem este întotdeauna Hristos Însuși.
IPS Kallistos Ware, Mitropolit de Diokleia, Îndrumarea duhovnicească în Muntele Athos, Editura Doxologia, traducere de Dragoș Dâscă, Iași, 2016, pp. 70-71
