Radu Gyr – Metanie

2545

Doamne, fă din suferință, 
Pod de aur, pod înalt, 
Fă din lacrimă velință
Ca într-un pat adânc și cald.

Din lovirile nedrepte
Faguri facă-se și vin.
Din înfrângeri, scări și trepte, 
Din căderi, urcuș alpin.

Din veninul pus în cană
Fă miresme ce nu pier.
Fă din fiecare rană
o cădelniță spre cer;

Și din fiece dezastru
și crepuscul stins în piept, 
Doamne, fă lăstun albastru
și fă zâmbet înțelept. 


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
2943

Sărut mâna, părinte!

Mi-e dor de zborul păsărilor. Tare m-ar odihni un chip de lumină. Aș vrea din nou să mă bucur de un zâmbet de copil… sau de o lacrimă a lui. Ale mele nu mai sunt nici zâmbete adevărate și lacrimile îmi vin din alte pricini. Cu fruntea în palme, sufletul îmi e însangerat.  M-am aventurat […]

Articole postate de același autor
3067

Mit: “Bărbatul este poligam“

În majoritatea lor, bărbații sunt mai activi din punct de vedere sexual, și pentru ei această problemă prezintă un mare interes – dar cât privește poligamia, pot spune că este fără doar și poate un mit. Pe mine mă atrag mai mult relațiile intime cu o singură femeie  din dragoste, decât cu câteva femei fără […]