Radu Gyr – Metanie

2716

Doamne, fă din suferință, 
Pod de aur, pod înalt, 
Fă din lacrimă velință
Ca într-un pat adânc și cald.

Din lovirile nedrepte
Faguri facă-se și vin.
Din înfrângeri, scări și trepte, 
Din căderi, urcuș alpin.

Din veninul pus în cană
Fă miresme ce nu pier.
Fă din fiecare rană
o cădelniță spre cer;

Și din fiece dezastru
și crepuscul stins în piept, 
Doamne, fă lăstun albastru
și fă zâmbet înțelept. 


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
3540

„Sufletul meu tânjește după Tine și Te caut cu lacrimi”

Ziua toată și noaptea întreagă sufletul meu se îngrijește de Tine, Doamne, Te caut pe Tine. Duhul Tău mă atrage să Te caut și amintirea Ta veselește mintea mea. Sufletul meu Te-a iubit și se bucură că Tu ești Dumnezeul și Domnul meu, și tânjesc după Tine până la lacrimi. Chiar dacă totul ar fi frumos în […]

Articole postate de același autor
2734

Fiți colaboratori ai lui Dumnezeu, ajutați-L să vă ajute

Pentru a avea cu altcineva o relație bună, o relație de dragoste, trebuie mai întâi să învățați să fiți independenți. Independența este necesară ca să simțiți cine sunteți cu adevărat, ce vreți cu adevărat, ca să vă găsiți eul adevărat, chipul lui Dumnezeu din sufletul vostru.             Despre vindecarea de dependență se pot scrie foarte […]


Foto