Doamne, fă din suferință,
Pod de aur, pod înalt,
Fă din lacrimă velință
Ca într-un pat adânc și cald.
Din lovirile nedrepte
Faguri facă-se și vin.
Din înfrângeri, scări și trepte,
Din căderi, urcuș alpin.
Din veninul pus în cană
Fă miresme ce nu pier.
Fă din fiecare rană
o cădelniță spre cer;
Și din fiece dezastru
și crepuscul stins în piept,
Doamne, fă lăstun albastru
și fă zâmbet înțelept.
Unui pustnic arătându-i-se diavolul într-o noapte, a început să îi înşire păcatele: „Ai făcut asta şi asta, … ceia şi ceia,…vai de sufletul tău!…”. – Numai atâta, a întrebat pustnicul? – Ba ai mai făcut şi alte multe şi destule, ca să ai parte de focul iadului nostru! – Te rog – i-a zis pustnicul […]
În anul 1997 am venit, jună cu mari ambiții, dintr-un orășel de provincie ca să cuceresc capitala. Mi se părea că imediat ce piciorul meu se va coborî din vagon pe Pământul Făgăduinței o să cânte fanfara și toți o să cadă la pământ de fericire că mă văd… A ieșit însă cu totul […]
