Doamne, fă din suferință,
Pod de aur, pod înalt,
Fă din lacrimă velință
Ca într-un pat adânc și cald.
Din lovirile nedrepte
Faguri facă-se și vin.
Din înfrângeri, scări și trepte,
Din căderi, urcuș alpin.
Din veninul pus în cană
Fă miresme ce nu pier.
Fă din fiecare rană
o cădelniță spre cer;
Și din fiece dezastru
și crepuscul stins în piept,
Doamne, fă lăstun albastru
și fă zâmbet înțelept.
Cum să-mi educ mintea şi inima aşa încât să nu mă mai văd deasupra celorlalţi? Greu. De ce te mândrești? Ești Ilie, poți deschide și închide cerurile prin rugăciunea ta? Poți merge pe apă? Poți învia morții? Poți aduce ploaia? Ce fapte grozave faci? Odată a venit un seminarist la părintele Serafil și l-a intrebat: […]
– Se întâmplă deseori următorul lucru. Oamenii au fost căsătoriți multă vreme și dintr-o dată înțeleg: “Nu e ce-mi trebuie mie”. A ieșit în cale altcineva, lângă care există senzația de deplină armonie și înțelegere, de dragoste fierbinte – și omul începe să se gândească: „ Poate că nu soția mea (soțul meu) este […]
