Radu Gyr – Metanie

6942

Doamne, fă din suferință, 
Pod de aur, pod înalt, 
Fă din lacrimă velință
Ca într-un pat adânc și cald.

Din lovirile nedrepte
Faguri facă-se și vin.
Din înfrângeri, scări și trepte, 
Din căderi, urcuș alpin.

Din veninul pus în cană
Fă miresme ce nu pier.
Fă din fiecare rană
o cădelniță spre cer;

Și din fiece dezastru
și crepuscul stins în piept, 
Doamne, fă lăstun albastru
și fă zâmbet înțelept. 


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
4564

De ce nu avem lacrimi de pocăință

Creștinii nu au lacrimi de pocăință pentru că.. nu au pocăință! Dar de ce nu au pocăință? Pentru că nu au credință! Căci dacă ar avea credință ar începe să Îl cunoască pe Dumnezeu, L-ar iubi și le-ar părea rău pentru că Îl supără atât de mult. Din această părere de rău se nasc lacrimile. […]

Articole postate de același autor
7658

Mit: „Căsătoria trebuie să înceapă de la o iubire nebună”

– Mulți, mai ales dintre tineri, cred că trebuie să te căsătorești doar atunci când există o „iubire nebună”, adică o patimă atât de puternică, încât rațiunea deja nu mai funcționează. O relație liniștită li se pare plisticos, insuficient de puternic pentru a întemeia o familie, iar o atitudine rațională în această situație este luată […]