Radu Gyr – Metanie

6715

Doamne, fă din suferință, 
Pod de aur, pod înalt, 
Fă din lacrimă velință
Ca într-un pat adânc și cald.

Din lovirile nedrepte
Faguri facă-se și vin.
Din înfrângeri, scări și trepte, 
Din căderi, urcuș alpin.

Din veninul pus în cană
Fă miresme ce nu pier.
Fă din fiecare rană
o cădelniță spre cer;

Și din fiece dezastru
și crepuscul stins în piept, 
Doamne, fă lăstun albastru
și fă zâmbet înțelept. 


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
202

Nu atitudinile exterioare denotă duhovnicia omului

Cum putem dobândi pocăinţa cea adevărată, părerea de rău pentru păcatele noastre? Lucidizându-ne, încercând să înţelegem că păcatele noastre sunt păcatele noastre şi nu sunt neapărat prin inductanţă, Şi, nu în ultimul rând încercând să transformaţi pocăinţa nu într-un specatcol de dat ochii peste cap…Repet imaginea aceasta, că e aproape hologramică în Biserică: tone de […]

Articole postate de același autor
6231

Nu uitați să „bagați în priză” rațiunea

În primul rând trebuie să comunicați – anume să comunicați, nu să vă lasați imediat în voia primului sentiment, primei porniri, pentru că emoțiile pot să nu fie legate neapărat de dragoste, ci de fiziologie, de faptul că omul are și o latură animalică. Trebuie să stați de vorbă, să observați relațiile omului cu părinții […]