Doamne, fă din suferință,
Pod de aur, pod înalt,
Fă din lacrimă velință
Ca într-un pat adânc și cald.
Din lovirile nedrepte
Faguri facă-se și vin.
Din înfrângeri, scări și trepte,
Din căderi, urcuș alpin.
Din veninul pus în cană
Fă miresme ce nu pier.
Fă din fiecare rană
o cădelniță spre cer;
Și din fiece dezastru
și crepuscul stins în piept,
Doamne, fă lăstun albastru
și fă zâmbet înțelept.
Unui pustnic arătându-i-se diavolul într-o noapte, a început să îi înşire păcatele: „Ai făcut asta şi asta, … ceia şi ceia,…vai de sufletul tău!…”. – Numai atâta, a întrebat pustnicul? – Ba ai mai făcut şi alte multe şi destule, ca să ai parte de focul iadului nostru! – Te rog – i-a zis pustnicul […]
În primul rând trebuie să comunicați – anume să comunicați, nu să vă lasați imediat în voia primului sentiment, primei porniri, pentru că emoțiile pot să nu fie legate neapărat de dragoste, ci de fiziologie, de faptul că omul are și o latură animalică. Trebuie să stați de vorbă, să observați relațiile omului cu părinții […]
