PS Siluan: Învierea lui Hristos să devină învierea noastră!

316

Eu pe toate le socotesc că sunt pagubă faţă de înălţimea cunoaşterii lui Hristos Iisus, pentru Care m-am lipsit de toate ca pe Hristos să dobândesc, ca să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi să fiu primit părtaş la patimile Lui, făcându-mă asemenea cu El în moartea Lui, ca doar să pot ajunge la învierea cea din morţi. (Filipeni 3, 8-11)

Dragi Prieteni,

HRISTOS A ÎNVIAT!

Pentru noi, creștinii, nu există o altă bună vestire decât cea că Hristos a Înviat! Învierea Domnului nu ține de credința noastră și nici de împrejurările vieții. Hristos Domnul a înviat și învierea Lui va lucra în lume până la sfârșitul veacului, pentru a-i aduce pe toți la adevăr, la părtășia dragostei întru viața cea veșnică.

Ce înseamnă pentru noi faptul că Hristos a înviat? Ce sărbătorim de Sfintele Paști? Înțelesul teologic al sărbătorii se află cuprins în învierea omului căzut, în înnoirea firii omenești. Prin învierea lui Hristos este lepădat omul cel vechi și se trăiește zidirea cea nouă. Toate sunt acum noi, după cum mărturiseşte Mitropolitul Hierotheos Vlachos.

Ziua mântuitoare a fost cea a Învierii lui Hristos, așa încât, de fiecare dată când prăznuim Paștile, sărbătorim însăși ziua mântuirii noastre. Mântuirea omului nu este despărțită de Învierea lui Hristos. Hristos Cel Înviat S-a făcut începutul mântuirii noastre. Prin Mântuitorul Hristos dobândim toate cele bune care țin de înnoirea firei noastre.

Sfântul Grigorie Teologul ne spune că sărbătoarea Învierii cere rodire duhovnicească și schimbarea lumii noastre lăuntrice: „Acesta este rodul praznicului: să te schimbi prin schimbarea cea bună!” Astfel, sfântul ne îndeamnă la înnoirea sinelui nostru: „Acum arată-te nou, altul în purtare, cu totul schimbat.”

„Noi însă trăim ca şi cum Hristos n-ar fi înviat din morţi, ca şi cum acest unic eveniment nu ar avea nici un sens pentru noi”, spunea părintele Alexander Schmemann.

Dreptslăvitori creştini,

Postul pe care l-am parcurs în acest an, a reprezentat o perioadă unică în viața noastră, căci ne-a permis să revedem cum ne parcurgem calea vieții, cum ne raportăm la moarte, cât de importantă este pentru noi credința și care este locul Mântuitorului Hristos în viețile noastre. Suntem nevoiți să ne confruntăm cu  vremuri de grea încercare, când boala, frica și suferința apasă asupra întregii omeniri, când fiecare dintre noi trebuie să-și asume adevărata trăire creștină, să învețe să nu doar să rostească cuvintele „Doamne, facă-se voia Ta„, dar și să primească senin și cu încredere tot ce ne va rândui Dumnezeu, după cuvântul încurajator al Scripturii: „În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea”(Ioan 16, 33).

Nu putem cunoaște motivul  din care a îngăduit Dumnezeu să se întâmple toate acestea. Însă aceste zile de încercare ne pot zidi duhovnicește, permițându-ne să ne deschidem sufletele pentru a-L primi pe Cel, Care ne lipsește. Aceasta este tragica noastră problemă: Cel nevăzut, pe Care Îl vrem să fie văzut, ni se pare atât de îndepărtat.  Însă, după cum ne spune Sfântul Iustin Popovici „Dumnezeu este mai aproape de fiecare om decât este omul însuși față de sine”.

Mântuitorul bate la ușa inimii noastre și ne cheamă: „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun și povara Mea este ușoară.“(Matei 11, 28-30).

Să ne întoarcem din tot sufletul către Dumnezeu! Să tindem către schimbarea și sfințirea vieții. Să ne rânduim viața cu dorința de a rămâne dumnezei! Întristări, necazuri, greutăți, durere, boli, moarte, sunt mâncarea și băutura de zi cu zi a creștinului. Să nu ne fie frică! Toate acestea Îl nasc pe Dumnezeu înlăuntrul nostru. Să trăim cu această convingere și atunci Învierea lui Hristos, va deveni și reînvierea noastră.

Dumnezeu ne-a făcut mai presus de îngeri, pentru că îngerii Îl laudă, dar nu pot să vorbească cu El ca prietenii cu un prieten (Ieș. 33, 11). Pentru noi a murit, nu pentru îngeri! Pentru noi a și înviat! Să-L rugăm pe Dumnezeu să coborâm împreună cu El în adâncurile inimii noastre, pentru ca El să ne reînvie sufletele și să le înalțe la ceruri, o dată pentru totdeauna!

                                                                              Cu dragoste părintească,

† SILUAN

Episcop de Orhei,

Vicar al Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove,

Egumen al Sf. Mănăstiri Curchi


Articole postate de același autor
3538

Lacrimile, pași către vindecarea sufletului

Calea lacrimilor este una din cele mai sigure pentru a ajunge la persoana deplină. Prin lacrimi, toate puterile sufletului se împreunează şi astfel, ne putem ridica la putinţa de a-L iubi pe Dumnezeu şi pe aproapele, după porunca Dumnului. Este o anumită plinătate în persoana care plânge înaintea lui Dumnezeu, căci inima şi mintea sunt unite. […]