Evanghelia de astăzi ne stârnește, cel puțin, două nedumeriri, spune Episcopul Sebastian al Slatinei și Romanaților în Duminica Înfricoșătoarei Judecăți.
Prima: Cum se face că Dumnezeul Acesta, atât de transcendent, va deveni dintr-odată atât de „material”, de vreme ce, la judecată, ne va reproșa – nici mai mult, nici mai puțin − decât: „Flămând am fost și nu Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și nu Mi-ați dat să beau; străin am fost și nu M-ați primit. Gol am fost și nu M-ați îmbrăcat; bolnav și în temniță și nu M-ați cercetat!”.
A doua nedumerire: Hristos nu ne reproșează, la judecată, decât numai referitor la faptele milosteniei celei trupești și Îl interesează doar raporturile noastre cu semenii ― mila, compasiunea și dragostea față de cei de lângă noi. Nu ne întreabă de credință! Nu ne reproșează lipsa de nădejde! Nu ne chestionează cu privire la rugăciune! Nu întreabă nici de postul pe care îl vom începe în curând − și stăruim că postul este o cale absolut necesară pentru a putea fi rânduiți de-a dreapta Lui.
Părintele episcop semnalează că Hristos îi surprinde pe toți cu criteriile Sale de judecată: și pe cei rânduiți de-a stânga, dar și pe cei rânduiți de-a dreapta. „Nici unii, nici alții nu se așteptau ca El să Se identifice tocmai cu cel flămând, însetat, străin, gol, bolnav ori întemnițat”.
Explicația
Dragii mei, Hristos Dumnezeu va fi atât de „material” în așteptările Sale de la noi, pentru că El S-a făcut „om”, ca noi, explică ierarhul.
„De aceea I-a și fost încredințată Lui judecata − pentru că „este Fiul Omului” (In 5, 27). Cunoaște neputințele firii umane. Știe ce înseamnă să suferi. Știe ce înseamnă să fii flămând, să fii însetat, să fii gol, să fii batjocorit, să fii întemnițat, să fii omorât…”.
Apoi, ignoră voit celelalte virtuți – credința, nădejdea, rugăciunea, postul, cinstea, curățenia trupească și sufletească etc. – nu pentru că acelea ar fi ineficiente, ci pentru că sunt insuficiente. Pentru că „mai mare dintre (toate) acestea este dragostea” (I Cor. 13, 13) și doar aceasta arată „vârsta bărbatului celui desăvârșit” (Ef. 4, 13).
Cu alte cuvinte, nu este de ajuns să crezi în Dumnezeu; nu este suficient să nădăjduiești în El; nu te împlinește nici rugăciunea și rămâne neroditor postul, dacă toate acestea nu converg spre singura virtute pe care a înveșnicit-o Scriptura – „dragostea nu moare niciodată!” (I Cor. 13, 8)
„Prin urmare, vrei să fii rânduit de-a dreapta lui Hristos la judecata de apoi? Convertește credința ta, nădejdea, postul, rugăciunea ș.a.m.d. în dragoste și milostivire față de aproapele, pentru că toate celelalte virtuți nu sunt decât trepte către desăvârșirea pe care evanghelia de astăzi o prezintă în chipul celui ce-și iubește semenul!”, a îndemnat Preasfinția Sa.
Sursa: basilica.ro
