Conform recensămintelor, sondajelor, în Moldova, peste 90 % de cetățeni se declară a fi ortodocși, când este vorba de creștini-practicanți cifrele se arată mai mici. Cum să-i ajutăm pe acești oameni să înțeleagă că Sfintel Taine trebuie onorate, că doar Botezul nu ne oferă șansa mântuirii ?
Adevărat, în sondaje de opinie, poporul nostru se declară creștin-ortodox, dar mulți rămân doar la nivelul de a o declara. Insă când încercăm să vedem cine merge la biserică, câtă lume este prezentă la slujbe, situația este un pic mai tristă, pe alocuri, chiar alarmantă. Dar este discutabil faptul de la caz la caz, acolo unde preotul nu se axează doar pe oficierea slujbelor, nu merge doar pe dimensiunea liturgică, ci înfăptuiește o gamă largă de activități, se observă că parohia are vlagă duhovnicească, iar enoriașii sunt prezenți în număr mare la biserică de sărbători. Iar dacă îi vom menționa pe unii slujitori, din păcate, care au ca dimensiune a activității lor pastorale doar Liturghia, rânduielile bisericești, acolo numărul creștinilor activi descrește de la an la an, iar cei care mai frecventează biserica sunt generația în vârstă. Eu consider personal, și este și un îndemn al bisericii, că preotul nu trebuie să se limiteze doar la programul liturgic, ci trebuie să iasă în societate.
Cum stăm la capitolul comunicare cu societatea, cum îi îndemnăm pe cei pasivi să ajungă la credință ?
Noi avem un program larg pentru a-i aduce pe ,,prispa bisericii’’ (N.Iorga) nu doar pe cei care cunosc adevărul de credință, în linii mai mari sau mai mici, ne axăm tot mai mult pe acea categorie de oameni care nu știu rolul spiritualității în viața lor, nici nu manifestă interes pentru aceasta. Astfel, la structura noastră mitropolitană este Sectorul Activitate Pastorală Misionară și avem desemnat un conducător foarte bun, iar la nivel de protopopiate, parohii se inițiază discuții, activități misionare prin intermediul tinerei generații, pentru propulsarea valorilor creștin-ortodxe.
Știu că aveți activități destul de vaste în spitale, în armata națională, în școli, deși religia încă nu are statut de disciplină obligatorie. Care e gradul de comunicare cu șefii de instituții, cum se stabilesc raporturile de colaborare ?
Este o comunicare bună, biserica își desfășoară activitatea sa pastorală, în instituțiile penitenciare, în mediile spitalicești (în majoritatea lor, sunt amenajate paraclise și preoții își fac misiunea, săvârșind Liturghia, Sfântul Maslu, rugăciuni, dar și comunică cu pacienții, încurajându-i, ajutându-i să depășească msi ușor problemele de sănătate). Totodată, este binecuvântarea ÎPS Mitropolit pentru ca activitățile pastorale în rândul tinerilor să fie dezvoltate la toate nivelurile, începând cu școala primară, ciclul gimnazial-liceal și, acum, se observă tot mai des activitatea preoților în instituțiile universitare.
Este un sector destul de vulnerabil, nu-i așa ?!
Adevărat, atât timp cât tinerii sunt cu părinții, cu profesorii, ei mai lesne pot fi antrenați în cunoașterea adevărurilor doctrinare, în aflarea rolului credinței pentru forarea lor personală, atunci când ei nimeresc în mediul urban, se simt mai liberi, își stabilesc un program de activitate, de creștere în continuare, și aici este important ca biserica să își spună cuvântul, tocmai în mediile universitare este o necesitate acută ca preotul să vină cu lumina Evangheliei.
Există mulți oameni care au respect față de biserică, dar au un grad înalt de timiditate. Aș vrea să punem accent pe miza mare a creștinismului : câteva decenii aici vs eternitatea dincolo, maniera de a-ți trăi viața de aici este un preludiu pentru viața de apoi. Majoritatea cetățenilor de rând sunt cam căldicei față de acest adevăr. Cum să-i facem să se trezească din amorțire ?
Ceea ce facem aici, este un preludiu pentru viața de apoi, este anticamera veșniciei. Ce trebuie să facă creștinii noștri declarați, care, mulți, sunt materialiști, nu își conturează un program pentru viața spirituală? Biserica încearcă să identifice carențele sale în activitatea pastorală, iar pe de altă parte, încearcă să demonstreze că este deschisă, prin slujitorii săi, către toate categoriile sociale. Având binecuvântarea mitropolitului, mă axez, în activitatea mea de ierarh, pe segmentul generației tinere. Mă străduiesc să-i aduc la biserică nu doar în zile de sărbătoare, încerc să merg cu alți confrați slujitori, de rând cu tinerii. De exemplu, am mers cu tinerii la un meci de fotbal, după care m-au invitat și la alte activități. Ei și-au dat seama că au nevoie de prezența preotului, mi-au mărturisit că nu prea frecventează locașele sfinte, dar le-ar plăcea să meargă și la instituția pe care o reprezint. Astfel le-am făcut o excursie la palatul mitropolitan. I-a impresionat faptul că am încercat să stabilesc o conexiune cu ei. Și iată așa se leagă o prietenie între slujitorii bisericii și cei care nu prea cunosc despre credință, cu cei care vin la biserică foarte rar. Trebuie să ieșim din tiparele tradiționale, să depășim stereotipurile.
Ce părere aveți, credeți că am putea veni cu un demers către politicieni, chiar dacă nu ar reacționa imediat, ca să schimbăm un pic în Constituție și să scriem negru pe alb că la baza formării poporului nostru stau valorile morale creștin-ortodoxe ?
Este o opinie sănătoasă. Ar fi cazul să venim cu o asemenea acțiune, nu pentru a strâmtora pe cineva, cât pentru a aminti politicienilor și acestui popor cine am fost și cine suntem; ce a stat la baza poporului, și anume, spiritualitatea ortodoxă; care a fost atașamentul înaintașilor noștri, a vrednicilor conducători față de ortodoxie, că tot ce se făcea, avea la temelie biserica. Atunci când unii demnitari ne spun că biserica este separată de stat, le amintim cine este statul și cine este biserica, or statul e alcătuit din cetățeni, iar ei fac parte din biserică, în același timp. Iar biserica, la rândul ei, nu poate fi indiferentă față de tot ce se întâmplă în acest stat, altfel ne vindem unul pe altul.
Ce atitudine să luăm față de promovarea tot mai intensă a scientismului ?
Mulți sunt adepții teoriei evoluționiste, dar se discută frecvent și teoria creaționistă și trebuie să o spunem că cea creaționistă prevalează. Dumnezeu l-a creat pe om după chipul și asemănarea Sa și i-a dat oprtunitatea libertății : dacă dorești, mergi în ascensiune către Dumnezeu sau cobori, îmbrățișând teoria evoluționistă, rămânând un simplu animal biped.
Vă mulțumim pentru discuție.
Doresc tuturor multă lumină, pace și bucurie în Duhul Sfânt.
Elaborat şi prelucrat de echipa Altarul Credinşei după un fragment din emisiunea MegaFon
