PS Ignatie: „Concluzia evidentă la care am ajuns şi de care mă las călăuzit este că în tot ceea ce fac vreau să cultiv şi să multiplic binele şi frumosul!”

STIRIEST – A trecut un an de la instalarea Preasfintiei Voastre în funcția de Episcop al Hușilor. Care au fost provocările acestei perioade?

PS Ignatie: În momentul în care mi-aţi pus această întrebare, mi-a venit în minte un text absolut superb al Sfântului Ignatie Teoforul adresat episcopului Policarp al Smirnei: „Lucraţi împreună, străduiţi-vă împreună, alergaţi împreună, suferiţi împreună, odihniţi-vă împreună, vegheaţi împreună ca iconomi, ca oaspeţi şi slujitori ai lui Dumnezeu”. Cred că aceste cuvinte definesc cel mai bine perioada care s-a scurs. Adevărata provocare pentru orice episcop este lupta neîntreruptă ca actul credinţei să devină firescul vieţii fiecărui creştin. Consider că a fi creştin nu înseamnă să fii tot timpul somat că e nevoie să Îl mărturiseşti pe Hristos în care crezi. A fi creştin înseamnă acea familiaritate, acel firesc, acea intimitate cu Evanghelia, încât să simţi şi să spui că nu poţi concepe deplinătatea exsitenţei fără ca totul să fie sărat de valorile credinţei. Aşa cum ţi se pare normal să te speli pe dinţi dimineaţa sau ţi se pare normal să bei apă, când îţi este sete, la fel să ţi să pară că este firesc să mergi la biserică, să îţi iubeşti aproapele, să fii bun, atunci când cei din jurul tău sunt mojici, să lupţi pentru adevăr, atunci când, poate, toţi se scaldă în mocirla minciunii şi a calomniei. Prin urmare, având în vedere etimologia latină a cuvântului a provoca, care înseamnă a chema afară, cred că suntem chemaţi să ieşim din suficienţă şi să ne dăruim integral poporului.

STIRIEST – Ce lucruri ați auzit despre Vaslui înainte de a veni aici?

PS Ignatie: Ca să fiu sincer, contactul meu iniţial cu Vasluiul a fost cel prin credincioşii pe care i-am întâlnit în perioada cât am fost episcop în Occident. Impresia despre Vaslui, acum, nu diferă faţă de cea pe care am avut-o în urma întâlnirii cu diferiţi credincioşi anterior venirii mele în această zonă: credincioşi, muncitori, cinstiţi şi cu posibilităţi materiale, cel puţin în ţară, foarte precare. După un an de zile, pot să spun că două aspecte ar putea fi considerate mai intense şi mai nuanţate faţă de intuiţiile pe care le aveam în Occident: credinţa oamenilor şi nivelul de trai din zonele rurale.  Am descoperit o credinţă genuină, simplă şi frumoasă. Fără sofisticăreli, iertaţi expresia, urbanoide, chiar dacă actul credinţei creştine a luat naştere în mediul urban. În egală măsură, sărăcia profundă din anumite sate ale judeţului, faptul că sunt departe de bunăstarea materială considerată normală pentru vremurile în care trăim, m-a determinat să manifest  faţă de acestea o grijă pastorală şi socială aparte.

STIRIEST – Ați anunțat ca priorități la preluarea funcției implicarea Bisericii în activitățile de ordin social și atragerea tinerilor către Biserică. În ce fel s-au concretizat aceste planuri până acum?

PS Ignatie: În general, nu agreez bilanţurile. De orice natură ar fi ele. Într-o primă fază am avut acută nevoie de un consilier cu experienţă în domeniul asistenţei sociale. Am reuşit să îl aduc pe părintele Vladimir Beregoi, care, trag nădejde, având în vedere frumoasele realizări în plan filantropic, în parohiile unde a făcut misiune, va dinamiza coerent şi consecvent activitatea socială în Episcopia Huşilor în colaborare cu autorităţile locale ale judeţului Vaslui. Până în prezent, păstrând discreţia firească, atunci când vorbim de ajutorarea celor aflaţi în privaţiuni materiale, aş puncta organizarea unor activităţi specifice cu ocazia zilei copilului, de care s-au bucurat peste 380 de copii, proveniţi din familii defavorizate din diverse locuri ale eparhiei; susţinerea şi încurajarea elevilor cu rezultate meritorii la învăţătură acordându-le burse în bani; demararea construirii unei case pentru o familie săracă, căreia i-a ars integral casa, cu intenţia precisă de a generaliza un proiect caritabil de construire de case pentru familii cu mulţi copii, intitulat „Bucuria e acasă”; oferirea unor ajutoare (alimente şi haine) mai multor familii nevoiaşe din mediul rural, instituind mai multe parteneriate social-filantropice cu parohii ortodoxe româneşti din străinătate; sprijinirea mai multor elevi confruntaţi cu probleme sociale serioase prin  oferirea de ghiozdane şi rechizite şcolare la început de an şcolar; vizitarea şi acordarea unui ajutor financiar mai multor aşezăminte sociale. Plus, alte ajutoare de care este bine să ştie doar Bunul Dumnezeu. Într-un viitor foarte apropiat, adică până la sfârşitul anului, vom deschide patru centre de zi pentru copii, pentru a preveni abandonul şcolar, două servicii de îngrjiire la domiciliu a persoanelor vârstnice. Important este ca prin tot ceea ce facem semenii noştri să simtă că dragostea lui Hristos coboară în inima lor. Legat de tineri, cred că cea mai frumoasă împlinire a fost organizarea, în colaborare cu cele trei protopopiate ale Episcopiei Huşilor şi cu Consiliul Judeţean, a întâlnirii tinerilor ortodocşi din Vaslui, la care au participat peste o mie de persoane.

STIRIEST- La începutul mandatului ați declarat referitor la scandalurile în care a fost implicată Biserica și Episcopia Hușilor că nu o să luați măsuri în grabă, că așteptați să vă faceți propria imagine despre ce se întâmplă. Ați tras vreo concluzie în acest sens?

PS Ignatie: Concluzia evidentă la care am ajuns şi de care mă las călăuzit este că în tot ceea ce fac vreau să cultiv şi să multiplic binele şi frumosul. Pentru toţi credincioşii este importantă liniştea acestei Episcopii. Pentru mine, ceea ce a fost în trecut are o semnificaţie morală extrem de sensibilă, atâta vreme cât încă sunt foarte multe necunoscute. Mai mult însă mă simt răspunzător pentru ceea ce fac eu şi pentru investiţia spirituală pe care doresc să o aşez în sufletele oamenilor, nu pentru ceea ce au făcut sau vor face alţii. Atunci când lucrurile sunt neclare, mă las călăuzit de un cuvânt al Părintelui Rafail Noica: „Să nu ne grăbim să tragem concluzii înainte ca Dumnezeu să-şi încheie fraza”. Atitudinea cea mai adecvată, spiritual vorbind, este cea de rugăciune şi smerenie.

STIRIEST – Unii au spus la început și mai afirmă și acum că nu veți sta multă vreme în zona noastră, cât este adevăr și cât nu?

PS Ignatie: Eu am venit cu o misiune încredinţată de către Biserica noastră. Un păstor niciodată nu îşi poate părăsi turma. Întotdeauna rămâne la disponibilitatea Bisericii. Viaţa păstorului, cu atât mai mult a episcopului, este viaţa Bisericii. Nu am venit nici cu gândul să stau, nici cu gândul să plec, am venit cu gândul să fac misiune, să ne trăim frumos credinţa şi să ne bucurăm unii de alţii împreună de ceea ce Domnul ne dăruieşte cu atâta prisosinţă. Deci, voia lui Dumnezeu este suverană atunci când este vorba de viaţa mea. Unde mă duce sau unde mă ţine locului Domnul, acolo voi sta cu abnegaţie şi dăruire.

STIRIEST – Un lucru pe care ați fi vrut să îl rezolvați, dar nu ați reușit în anul care s-a scurs?

PS Ignatie: Aş fi vrut să ajung în toate satele, toate cătunele din judeţul Vaslui, dar nu am reuşit. Am parcurs mai mult de jumătate din toate localităţile din Vaslui. Vreau să ajung în toate colţurile acestui judeţ. Aşa cum se spune într-un frumos aforism: nimic nu vreau să îmi fie străin.

STIRIEST – Un mesaj pentru preoți și enoriași?

PS Ignatie: Sfatul meu este un cuvânt al Sfântului Apostol Pavel: „Dacă este vreun îndemn în Hristos, dacă este vreo mângâiere, dacă este vreo împărtăşire a Duhului, dacă este vreo milostivire şi îndurare, faceţi-mi bucuria deplină, ca să gândiţi la fel, având aceeaşi iubire, aceleaşi simţiri, aceeaşi cugetare. Nu faceţi nimic din duh de ceartă, nici din slavă deşartă, ci cu smerenie unul pe altul socotească-l mai de cinste decât pe el însuşi. Să nu caute nimeni numai ale sale, ci fiecare şi ale altuia” (Filipeni 2, 1-4).