Actualitate

Prezenţa sectelor îşi are cauza în lipsa unei trăiri ortodoxe autentice

266

 

Ce atitudine să avem în faţa prozelitismului sectar? Dacă ne manifestăm făţiş, suntem consideraţi de alţii nedemocraţi.

Atunci, să fiţi democraţi! Dragă, noi n-avem rostul să împiedicăm nişte lucruri care nu ne privesc pe noi; fiecare poate să-şi urmeze calea. Democraţia noastră stă în aceea că-I slujim lui Dumnezeu în felul nostru şi îi lăsăm pe alţii să-şi urmeze calea în stilul lor. Dacă vom avea un ascendent moral real, nu o să ne poată sta nimeni împotrivă. Dacă nu, n-avem credit, în general. Ortodoxia noastră este viaţa noastră ortodoxă.

Cred că prezenţa sectelor îşi are cauza în lipsa unei trăiri ortodoxe autentice. Mulţi dintre cei consideraţi ortodocşi nici nu ştiu că aparţin Ortodoxiei, ceea ce, de fapt, înseamnă că nici nu aparţin. Nu ştiu nici ce este Ortodoxia. Mulţi, chiar dintre ortodocşi, nu cunosc avantajele Ortodoxiei faţă de celelalte organizaţii şi concepţii creştine. În concluzie, se poate spune că nu ortodocşii trec la sectari, ci la sectari trec oameni care de fapt, n-au avut nici o apartenenţă religioasă. Un ortodox autentic este şi rămâne ortodox, el doar putând să înainteze în ortodoxie.

Ceea ce au sectele şi îi tentează pe unii este predica, cântarea şi „siguranţa” mântuirii. Sectele menajează şi comoditatea omului. „Hristos ne primeşte şi nu ne cere nimic, decât să credem în El”, zic ei. Ori la noi e altfel: post, asceză, privaţiuni, efort.

A zis un sectar către mine, la noi la mănăstire, în biserica mică, unde avem nişte icoane pictate pe lemn: „Părinte, ce rost are să pupi scândurile astea?”. Şi i-am răspuns: „Mă, dacă tu pupi scânduri, apăi să nu le pupi. Eu să ştii că nu pup scânduri, eu pup icoane!”

Din Arhimandritul Teofil Părăian, Veniţi de luaţi bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, p. 138-139


Articole Asemănătoare
209

Aşa să trăieşti toată viaţa!

Părintele Paisie de la Sihla pomenea de un lucru foarte simplu, în privinţa aceasta. Spunea: „Odată a venit la mine o babă dintr-acelea credincioase, care m-a întrebat: «Ce să fac, părinte, că eu nu ştiu carte şi nu am învăţat rugăciuni? Mă mântuiesc eu fără rugăciuni?» Şi i-am zis: «Dar nu te rogi deloc?» «Ba […]

Articole postate de același autor
3532

Cuvântul „iartă-mă” să pornească din inimă

Să nu ne purtăm ca nişte contabili, care scriu în registrele lor „intrări” şi „ieşiri”. Seara, credinciosul trebuie să se întindă în patul său uşurat, fără să ţină nimic pentru a doua zi, împotriva fratelui său. Si aici, se poate ca o soră să o fi supărat pe alta cu ceva, de aceea îşi cere iertare şi nu rămâne […]