Pe părintele Nicolae de la Sălcuța l-am descoperit în școala satului și acolo stă din zori până în noapte de vreo două decenii. Acolo a crescut în calitate de elev și acolo s-a format din primii ani ai slujirii.
A ajuns la 40 de ani de viață și nu mi-l închipui în alt loc, decât tot în școala satului. E omul potrivit, la locul potrivit.
M-am îndrăgostit de această dinastie a slujitorilor Jelihovschi, toți citiți, cumpătați și foarte profunzi în ale lor. Așa este și părintele Nicolae, un mare animator al vieții duhovnicești la Sălcuța, dar și cel care a format pe lângă școală și parohie o asociație de tineri, cor, ziar, teatru etc. Nici nu le știu pe toate, câte le-a făcut și le realizează, generând atâta viață și căldură pentru generații de elevi.
Părintele are trei drumuri, casa-biserica-școala. Cât de frumos e să constatăm această realitate, pe care o deslușim încă la sfinții ierarhi capadocieni.
În aceste clipe mi-l amintesc pe bunelul, căruia îi semănam leit, iar când cineva îi spunea că ne nepotul are multe trăsăsturi comune, răspundea că semința bună nu se pierde. Mă gândesc că semința bună a neamului Jelihovschi nu se pierde, ci este înmulțită și răspândită mai în toate colțurile țărișoarei noastre.
Zic că părintele Nicolae este modelul dascălului de altădată, deoarece așa erau slujitorii pe vremuri, pe lângă școală și școala pe lângă ei.
Părintele e o fire enciclopedică, cunoaște din atâtea domenii. Chiar în școală erau ani când preda până la cinci discipline.
Intri în liceu și ai impresia că ești într-o universitate creștină. Atâtea citate și învățături, dar când începi a comunica cu profesorii și elevii te îndrăgostești de erudiția, smerenia și dragostea ce o emană.
Probabil că cheia succesului în cazul parohiei Sălcuța, e unul garantat de viața plină de jertfă al slujitorilor, care seamănă și culeg ceea ce-i bineplăcut Domnului.
Dragă părinte, îți dorim puteri, să continui cee ce faci!
Preot Octavian Moșin
