Părintele Nicolae Gonța s-a născut la 10 iunie 1908. Avea studiile Seminarului Teologic și a Facultății de Teologie din Chișinău. În anul 1929, părintele era student în anul II la Facultatea de Teologie. La 1 octombrie, același an, a fost hirotonit preot pe seama Bisericii “Sf. Nicolae” din Ciocâlteni, jud. Orhei. În următorul an, la 1 februarie este transferat la Biserica “Sf. Arh. Mihail” din localitatea Negrea (comuna Cărpineni), jud. Lăpușna. În aceasta parohie părintele a slujit până la 1 august 1938, când a fost transferat la Biserica “Sf. Nicolae” din Volcineț, același județ.
Pentru merite deosebite în activitatea pastorală și misionară desfășurată în parohiile în care a slujit, părintele Nicolae Gonța a fost decorat în repetate rânduri cu distincții bisericești, fiind ridicat la rangul de protoiereu. În luna august 1939, împreună cu alți clerici ai Arhiepiscopiei Chișinăului a frecventat cursurile misionare.
În 1940, părintele era slujitor la Călărași. La 28 iunie, în urma înaintării notei ultimative de către Guvernul sovietic, în care se cerea cedarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord, printre preoții care se evacuau peste Prut era și părintele Nicolae Gonța. A fost numit de către autoritățile bisericești slujitor la Biserica “Sf. Nicolae” din parohia Coastă, Slatina, jud. Olt.
Revine în Basarabia în 1941, fiind numit protopop de plasă la Călărași. În perioada anilor 1941-1944 slujește la Biserica “Sf. Alexandru Nevski” din Călărași-sat, unde mai bine de cinci decenii a slujit preotul martir Alexandru Baltaga, arestat în 1940.
Activitatea părintelui Nicolae în parohie era îndreptată și în direcția culturală, desfășurată în cadrul Căminului cultural. La 12 februarie 1942, la Călărași se înființează Căminul cultural de plasă, din care făceau parte reprezentați ai Căminelor culturale locale. La adunarea de constituire, părintele a fost ales membru al Sfatului Căminului de plasă. A fost ales și conducător al Secției “Cultura sufletului, minții și a conștiinței naționale”. În cadrul secției respective se desfășurau mai multe activități: religioase, corale, șezători ș.a.
La 8 iunie 1943, parohia Călărași-sat, unde era paroh părintele Nicolae Gonța, a fost vizitată canonic de către Î.P.S. Arhiepiscop Efrem. Iată ce scria însoțitorul ierarhului: “Biserica Sf. Alexandru spațioasă și reparată, în exterior și frumoasă la vedere” se începu-se lucrările de reparație interioară. Biserica, cât și curtea bisericii erau “în perfecta regulă și curățenie”. La 20 iunie, același an a avut loc sfințirea bisericii din Călărași-târg. Slujba de sfințire a fost săvârșită de către Arhiepiscopul Efrem, înconjurat de către un sobor de preoți în frunte cu protoiereul de plasă Nicolae Gonța. Pentru “activitatea plină de rod”, părintele Nicolae a fost ridicat la rangul de iconom. La sfârșitul Sf. Liturghii, părintele Nicolae, a ținut și o predică.
În următorul an, din cauza apropierii frontului, părintele Nicolae împreună cu alți preoți basarabeni se refugiază în vechiul Regat. A fost încadrat de către autoritățile bisericești într-o parohie din județul Dolj. Își găsește sfârșitul la Craiova, fiind atacat și împușcat în stradă de către un grup de soldați sovietici.
Protoiereu Ioan Lisnic
* În Martirologii părintele Nicolae este înscris Goanță. Numele adevărat al părintelui este Gonța, vezi Elena Teodoreanu, Părintele Dimitrie cel necunoscut, Editura Bizantină, 2001, sau Elena Teodoreanu, Părintele Dimitrie cel necunoscut. Destinul unui preot basarabean, Revista Academos, nr. 3, septembrie, 2013, p. 103 a
