Preotul Gheorghe Ivanov s-a născut la 25 mai 1880 în familia cântărețului Bisericii “Sf. Nicolae” din satul Chișcăreni, jud. Iași (Bălți). A fost botezat la 29 mai în biserica din satul natal de către preotul Gheorghe Țau, având nași pe diaconul Dimitrie Celan din Chișcăreni și Elisaveta, soția paraclisierului bisericii din Măgurele, Nicolae Antohi[1].
A învățat întâi la școala parohială din localitate apoi la Școala spirituală din Edineț[2] și la Seminarul Teologic din Chișinău, pe care l-a absolvit în anul 1903[3]. În luna octombrie a anului 1903 a fost hirotonit preot pe sema Bisericii “Nașterea Maicii Domnului” din satul Stolniceni, jud. Bălți[4].
În luna septembrie a anului 1930, parohia Stolniceni a fost vizitată canonic de P.S. Visarion al Hotinului (1923-1935). Însoțitorul episcopului, prot. Dionisie Iavorschi, consilier administrativ al eparhiei, scria: “… biserica se prezintă bine, întreținută curat, are lumină suficientă, sf. altar destul de mare. Dar, atât exteriorul cât și interiorul bisericii au nevoie de reparație […]. Parohul e părintele Ivanov Gheorghe”[5].
Părintele Gheorghe Ivanov a păstorit credincioșii din Stolniceni timp de 43 ani. Pe parcursul activității sale pastorale a fost decorat în repetate rânduri cu distincții bisericești și ridicat la treapta de protoiereu. Își găsește sfârșitul în anul 1946. În Duminica a III-a din Postul Mare, părintele a săvârșit slujba divină în biserică. În noaptea acelei zile a fost vizitat de către trei nomenclaturiști: “unul din ei era locuitor al satului, al doilea era președintele sovietului sătesc și al treilea – un împuternicit al autorităților bolșevice”[6]. Oaspeții nepoftiți l-au chinuit pe părintele, apoi l-au strangulat cu un prosop și au ascuns trupul neînsuflețit sub o laiță. A fost înmormântat la 1 aprilie 1946 în curtea bisericii din Stolniceni.
“Părintelui i-a fost dat de la Dumnezeu această cruce de a pătimi pentru credință, pentru Biserică, pentru Hristos, pentru popor”. La mormântul părintelui vin oameni cu diferite probleme, patimi și boli. Mulți dintre cei veniți cu credință au primit vindecare[7].
Protoiereu Ioan Lisnic
[1] ANRM, F. 211, inv. 1, d. 210, f. 698, 711
[2] KEB, nr. 14, 1893, p. 196
[3] П. А. Лотоцкiй, Списокъ и краткiя бiографiи окончившихъ полный курсъ Кишиневской Духовной Семинарiи (1813-1913 г.г.) , Епархiальная типографiя, Кишиневъ, 1913, p. 131
[4] KEB, nr. 21, 1903, p. 572
[5] Episcopia Hotinului, Foaie eparhială oficială, nr. 18, 1930, p. 219-220
[6] Pr. Mihail Bortă, Mărturii despre preotul martir Gheorghe Ivanov (1880-1946), Revista Altarul Credinței, nr. 7-8, 2013, p. 42-43
[7] Ibidem