Victor Manziuc este preot la biserica "Nașterea Maicii Domnului" din satul Zăicana și preot la biserica "Minunea Arhanghelului Mihail" din municipiul Chișinău de 6 ani. A absolvit Academia de Teologie Ortodoxă din Chișinău, iar în prezent urmează studiile de masterat la specialitatea "Psihopedagogia învățământului universitar".
Dragostea față de copii l-a determinat să predea religia, educația muzicală și educația fizică în satul de baștină, iar din 2019 acesta este conducătorul corului de copii "Glasul îngerilor" din gimnaziul Zăicana. Consideră că a fi un preot bun înseamnă să fii un om al rugăciunii, iubitor de post și de faptele cele bune, iar ceea de ce are nevoie un tânăr preot la început de cale este un duhovnic care să îl ajute și să îl susțină în activitatea sa. Ce l-a determinat pe părinte să urmeze taina preoției, dar și ce greutăți a avut la început de cale, aflăm de la părintele Victor Manziuc.
M-a determinat să urmez calea preoției dragostea față de Dumnezeu. Încă din anii copilăriei ardea în mine o dorință de a îmbrăca hainele preoțești, priveam la slujitorii Bisericii cu o deosebită plăcere, iar în timpul Sfintei Liturghii credeam că nu mai sunt cu picioarele pe pământ.
O bază solidă în formarea mea ca preot a avut-o duhovnicul meu, părintele Oleg Vieru, un adevărat râvnitor față de cele sfinte. De când am participat la prima Liturghie slujită de părintele Oleg am zis în sinea mea că așa vreau să fiu și eu un slujitor cu dragoste, râvnă și cu o statornică credință față de Dumnezeu și sfintele slujbe.
Taina preoției este taina în care prin punerea mânilor arhiereului și prin rugăciune, harul divin se pogoară asupra unui candidat anume pregătit, sfințindu-l și așezându-l într-o treaptă a ierarhiei bisericești, împărtășindu-i acestuia puterea de a învăța cuvântul lui Dumnezeu, de a săvârși lucrările sfinte și de a conduce pe credincioși pe calea mântuirii.
A fi preot bun înseamnă să fii un om al rugăciunii, iubitor de post și de faptele cele bune. A vorbi despre preoție este un lucru greu și frumos, greu pentru că te apropii de o taină care unește cerul cu pamântul și frumos pentru că tot ce vine de la Dumnezeu nu poate fi decât frumos.
"A fi preot necesită să devii un serafim care vede direct Tainele lui Dumnezeu".
Preotul la hirotonie primește un har. Ce fel de har? La hirotonie preotul primește harul de a fi iconom al Tainelor lui Dumnezeu, adică primește acea putere de a lega sau dezlega păcatele creștinilor și de a transmite prin rugăciune binecuvântarea lui Dumnezeu.
Fiind sudent la teologie am învățat că pentru a fi un bun creștin nu este nevoie să cunoști multă teologie, de fapt, cel mai important lucru este să îl iubești pe Dumnezeu din tot sufletul și cugetul tău și, desigur, am făcut pregătirea necesară pentru a deveni slujitor.
A fi preot necesită să devii un serafim care vede direct Tainele lui Dumnezeu, se apropie de ele, se face părtaș lor, le deține și le săvârșește, iar pe lângă acest fapt trebuie să te dedici cu totul bisericii și creștinilor care au fost rânduiți de Dumnezeu pentru a-i conduce pe calea mântuirii.
Primul sfat pe care l-am primit a fost chiar în ziua hirotoniei în treapta de preot de la ÎPS Vladimir, în momentul când am primit pe Sfântul Disc o particică din Sfântul Trup: "Așa cum îl primești acum pe Hristos, curat și fără nici o pată, exact așa să îl păstrezi pentru toată viața", ulterior, de la preoții cu experiență, am învățat cât de importantă este smerenia și răbdarea în activitatea pe care am început-o la o vârstă tânără.
Dificultățile unui preot la început de cale sunt multe, chiar foarte multe, începând de la spovedanie până la momentul în care trebuie să răspunzi la unele întrebări dificile cum ar fi: "De ce anume copilul meu a murit…?" sau "De ce am rămas așa mic fără mama?", în fața unor astfel de situații te simți atât de rău încât nu mai ai putere de a face ceva, dar toată greutatea psihologică și fizică este ușurată de prezența lui Dumnezeu în viața noastră.
"Crucea cea mai grea pentru o femeie este cea de a fi soția unui preot".
Susținerea oamenilor din jur este una extrem de importantă care îți dă putere să mergi mai departe atunci când simți că ești la capătul puterilor, un preot nu poate fi bun dacă nu este susținut de oamenii din jur, practic ei se completează unii pe alții și doar împreună pot face lucruri frumoase pentru parohie și pentru Dumnezeu.
Este important să cunoști la început de cale preoțească că pe cât este de frumoasă, pe atât este și de grea, de aceea eu consider că un preot la început de cale trebuie să fie alături de un duhovnic care are o experiență bogată și de la care poate cere sfaturi și învăța cum cu adevarat să devii un slujitor din ce în ce mai bun și mai smerit.
Ce rol are preoteasa în activitatea pe care o desfășoară preotul? Crucea cea mai grea pentru o femeie este cea de a fi soția unui preot, deoarece preoteasa are și ea un rol important în activitatea pe care o desfășoară preotul. Ea trebuie să fie prezentă la fiecare slujba în biserică alături de preot, fiindcă prin acest lucru își arată susținerea față de soț și totodată ajută la îmbunătățirea parohiei prin sfaturi și sacrificiul pe care îl face. De aceea, înainte de a accepta să devină soția unui preot, femeia trebuie să se întrebe dacă își dorește acest lucru și este pregătită pentru un sacrificiu permanent.
Spovedind prima dată un om am simțit... Atunci când îmi aduc aminte de prima spovedanie simt și acum cum trec fiori prin mine. Era postul Nașterii Domnului, iar atunci când a venit timpul să ies la spovedanie, tremuram și plângeam de teamă că nu voi putea răspunde creștinilor la întrebările ce îi framânta, și totodată să-i povățuiesc cu adevărat pe calea mântuirii.
Studiind psihopedagogia mi-am propus să înțeleg oamenii mai bine, să îi pot ajuta și să am o activitate de catehizare a creștinilor mai productivă, pentru că una din responsabilitatea preotului este cea de a învăța creștinii voia și poruncile lui Dumnezeu.
Copiii sunt cel mai frumos dar de la Dumnezeu, de aceea ei merita să Îl cunoască și să Îi urmeze poruncile, iar noi cei maturi suntem datori atât față de Dumnezeu, cât și față de copii să îi apropiem și să îi învățăm de mici rugăciuni, căci prin rugăciune noi comunicăm și Îl simțim aproape, mai cu seamă că avem porunca scripturistică în care zice Hristos: "Lăsați copiii să vină la Mine, căci a unora ca acestora este Împărăția lui Dumnezeu".
"…atunci când Îl simți aproape pe Dumnezeu ai impresia că nu mai ești cu picioarele pe pământ".
Tinerilor de azi le lipsește voința de a se lepăda de păcat și a trăi după legile lui Dumnezeu. Desigur nu pot vorbi aici despre toți tinerii, însă din păcate majoritatea aleg mai bine să se desfăteze în plăcerile acestei lumi trecătoare, decât să îl caute pe Dumnezeu.
Apropierea de Dumnezeu m-a făcut să fiu mai puternic și să privesc această viață cu alți ochi, atunci când Îl simți aproape pe Dumnezeu ai impresia că nu mai ești cu picioarele pe pământ, este o fericire extraordinară pe care nu aș putea să o descriu în cuvinte.
Un tânăr preot are nevoie de un îndrumător bun, un duhovnic care să îl ajute și să îl susțină în activitatea sa, pentru că la început de cale apar multe încercări și ispite pe care le poți trece mai ușor având lângă tine pe cineva care are o experiență în ceea ce ține de slujirea preoțească și frumusețea ei.
Dacă nu aș fi devenit preot atunci aș fi fost un bun creștin care, cu o râvnă deosebită, ar fi așteptat ziua de Duminică pentru a participa la Sfânta Liturghie.
În viitor tind să lucrez mai mult cu generația tânără, să depun tot efortul pentru ca, peste ani de zile, să putem spune că avem o societate care trăiește cu adevărat după poruncile divine și care are ca principalul scop în această viață nu altceva decât mântuirea.
Autor: Negora Ursu, stagiară
Sursa: moldova9.com
