În duminica Pogorîrii Sfîntului Duh, Înaltpreasfințitul Marchel, Arhiepiscop de Bălți și Fălești a săvîrșit Sfînta și Dumnezeiasca Liturghie împreunată cu Vecernia în catedrala arhiepiscopală ,,Sfinții Împărați Constantin și Elena” din orașul Bălți

363

În duminica Pogorîrii Sfîntului Duh (Rusaliile), Înaltpreasfințitul Marchel, Arhiepiscop de Bălți și Fălești a săvîrșit Sfînta și Dumnezeiasca Liturghie împreunată cu Vecernia în catedrala arhiepiscopală ,,Sfinții Împărați Constantin și Elena” din orașul Bălți.

Evanghelia sărbătorii:

În ziua cea de pe urmă – ziua cea mare a sărbătorii -, Iisus a stat între ei și a strigat, zicînd: Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura, rîuri de apă vie vor curge din pîntecele lui. Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe care aveau să-L primească cei ce au crezut în El. Căci încă nu era dat Duhul, pentru că Iisus încă nu fusese preaslăvit. Deci, mulți din popor, auzind cuvintele acestea, ziceau: Cu adevărat, Acesta este Proorocul. Iar alții ziceau: Acesta este Hristos. Iar alții ziceau: Nu cumva din Galileea va să vină Hristos? N-a zis oare Scriptura că Hristos va să vină din seminția lui David și din Betleem, cetatea lui David? Și s-a făcut dezbinare în mulțime pentru El. Și unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâinile pe El. Deci slugile au venit la arhierei și la farisei, iar le-au zis aceia: De ce nu L-ați adus? Slugile au răspuns: Niciodată n-a vorbit un om așa cum vorbește Acest Om. Deci le-au răspuns fariseii: Nu cumva ați fost și voi amăgiți? Nu cumva a crezut în El cineva dintre căpetenii sau dintre farisei? Dar mulțimea aceasta, care nu cunoaște legea, este blestemată! A zis către ei Nicodim, cel ce venise mai înainte la El noaptea, fiind unul dintre ei: Nu cumva Legea noastră judecă pe om, dacă nu-l ascultă mai întîi și nu știe ce a făcut? Ei au răspuns și i-au zis: Nu cumva și tu ești din Galileea? Cercetează și vezi că din Galileea nu s-a ridicat prooroc. Și s-a dus fiecare la casa sa. Deci iarăși le-a vorbit lor Iisus, zicînd: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea Lumina vieții. (Ioan 7, 37-53; 8,12)

Tropar:

Binecuvîntat ești, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce preaînțelepți pe pescari ai arătat, trimițîndu-le lor Duhul Sfînt și printr-înșii lumea ai vînat, Iubitorule de oameni, slavă Ție.

Atît Apostolul, cît și Evanghelia care se citesc la această sărbătoare ne arată lucrarea Duhului Sfînt în lume. Apostolul ni-L prezintă pe Duhul Sfînt în forma unor limbi ca de foc. Evanghelia ne arată, potrivit cuvintelor Mîntuitorului Iisus Hristos, că Duhul Sfînt este apa cea vie.

Apostolul zilei este o lectură din cartea Faptele Apostolilor, care descrie evenimentul Pogorîrii Duhului Sfînt ca un vuiet de suflare de vînt peste ucenicii Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, adunați laolaltă în Ierusalim (Fapte 2, 2). În limba ebraică același cuvînt ruah înseamnă duh și vînt. Duhul Sfînt vine din cer ca un vuiet mare de vînt și apare deasupra capului fiecăruia dintre ucenici în limbi ca de foc. Duhul Sfînt vine peste fiecare dintre ucenicii Mîntuitorului Iisus Hristos cînd ei se aflau adunați laolaltă, întrucît El sfințește pe fiecare om în parte și pe toți laolaltă, adică sfințește persoane adunate în comunitate și pentru comuniune. El sfințește persoane distincte și le pune în comuniune și conlucrare. Duhul Sfînt nu anulează identitatea sau personalitatea omului, ci o luminează și o îmbogățește, astfel încît fiecare persoană umană, prin lucrarea Duhului Sfînt, se pune într-o legătură tainică de viață sfântă cu Persoanele ale Preasfintei Treimi și cu persoanele umane care mărturisesc aceeași credință, formînd astfel Biserica lui Hristos, plină de harul Preasfintei Treimi (cf. II Corinteni 13, 13). De aceea, în ziua Pogorîrii Duhului Sfînt peste ucenicii Domnului se săvîrșește și botezul în apă și în Duh al primilor creștini (cf. Fapte 2, 38-41). Cine se botează în apă și în Duh, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, începe o  o viață nouă, de comuniune cu Persoanele Preasfintei Treimi în Biserica lui Hristos.

Duhul Sfînt Se coboară în formă de limbi ca de foc și pentru a arăta că ‘focul’ harului este curățitor de păcate, după cum focul fizic este curățitor de rugină. Cînd metalele sunt ținute mai mult timp în foc, rugina, praful sau zgura de pe ele se curăță, iar ele devin luminoase, și nu mai sunt rigide, ci devin flexibile, pot lua o formă nouă, una pe care n-au avut-o înainte. Deci, Duhul Sfînt, asemenea focului material pe care îl cunoaștem noi, curățește duhovnicește pe om de rugina sau zgura păcatului, adică de toată necurăția sufletului și a trupului. În același timp, Sfîntul Duh transformă sufletul omului întunecat și opac(Prin care nu poate trece lumina) din cauza păcatului, în suflet bun și luminat. De aceea, Botezul în apă și în Duh Sfînt mai este numit și Sfînta Luminare. Totodată, Duhul Sfînt, ca și focul, nu doar curățește sufletul de necurăție, ci și încălzește viața spirituală a sufletului răcit din cauza patimilor egoiste, iar această căldură a Duhului Sfînt se vede mai întîi în lacrimile pocăinței și în dorința de o viață nouă. Sfinții Părinți ai Bisericii spun că primele semne clare ale prezenței și lucrării Duhului Sfînt în omul credincios sunt smerenia și pocăința, iar lacrimile pocăinței arată că Duhul Sfînt curățește pe om de păcat și în același timp face roditoare credința în el asemenea apei care udă un pămînt uscat și-l face roditor (Sfîntul Efrem Sirul). În lacrimile fierbinți ale pocăinței se vede legătura duhovnicească dintre Evanghelia după Sfîntul Evanghelist Ioan, care prezintă pe Duhul Sfînt ca fiind ‘apa cea vie’, și scrierile Sfîntului Evanghelist Luca (Faptele Apostolilor), care prezintă pe Duhul Sfînt ca ‘foc’ curățitor, încălzitor și luminător. În lacrimile pocăinței, ‘focul’ regretului sau al căinței, pentru păcatele săvîrșite și pentru că am supărat pe Dumnezeu, se transformă în ‘apa cea vie’, adică în lucrarea harului care spală păcatele omului prin pocăință, și devine izvor de sfințenie și de fapte bune.

Să mulțumim lui Dumnezeu-Tatăl pentru iubirea Sa milostivă arătată oamenilor prin Domnul nostru Iisus Hristos și împărtășită nouă prin lucrarea Duhului Sfînt în Biserică!

În încheiere, mai observăm că în această zi de Rusalii se aduc în biserică pentru binecuvîntare frunze de tei sau de nuc, întrucît ele ne amintesc simbolic de limbile ca de foc prin care s-a arătat harul Duhului Sfînt lucrător în ucenicii lui Hristos, trimiși de El să binevestească Evanghelia Sa în limbi diferite, adică la neamuri sau popoare diferite, pînă la marginile pămîntului, începînd de la Ierusalim. Prezența acestor multe frunze la sărbătoarea Rusaliilor ne îndeamnă să ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos să păzească Biserica Sa cea una Sfîntă alcătuită din persoane și popoare diferite și să binecuvînteze cu harul Său întreaga natură sau creație, spre slava Preasfintei Treimi și spre dobîndirea vieții veșnice. Amin!

Sursa: ephbalti.md


Articole postate de același autor
662

Consiliere duhovnicească pentru persoanele aflate în dificultate

Centrul social-bisericesc ”Agapis”, în colaborare cu Asociația Studenților Creștini-Ortodocși și Parohia ”Întâmpinarea Domnului” din incinta USM, inițiază un proiect de suport și asistență socială, prin organizarea săptămânală a ședințelor de consiliere duhovnicească, destinate atât tinerilor, cât și vârstnicilor care se confruntă cu dificultăți psihologice și existențiale în contextul crizei actuale. Beneficiarii acestor ședințe de consiliere […]


Foto