S-a format un stereotip la creştinii noştri, vine postul, dacă postesc, trebuie să mă împărtăşesc, ca să mă împărtăşesc, trebuie să mă spovedesc. Să ne spovedim atunci când simţim această necesitate. Să nu includem în discursul nostru mai multe personaje, transformând spovedania într-un serial cu soacra, nora, vecinii şi alte personaje.
Observ în ultimul timp o descărcare de furie din partea societăţii civile asupra tagmei preoţeşti, dar, ceea ce este mai înspăimântător, că același lucru se întâmplă și din partea credincioşilor ortodocşi. Mă frapează, însă, şi faptul că aproape nimeni, nici cleric, nici laic, nu ia o atitudine de apărare sau, măcar de abordare directă a […]
Am învățat că mai poți continua mult timp după ce spui că nu mai poți. Am învățat că într-o secundă poți pierde sau câștiga totul. Am învățat că oamenii te pot răni și iubi cu aceeași intensitate. Am învățat că un prieten este comoara cea mai frumoasă de pe pământ. Am învățat că nu este […]
