S-a format un stereotip la creştinii noştri, vine postul, dacă postesc, trebuie să mă împărtăşesc, ca să mă împărtăşesc, trebuie să mă spovedesc. Să ne spovedim atunci când simţim această necesitate. Să nu includem în discursul nostru mai multe personaje, transformând spovedania într-un serial cu soacra, nora, vecinii şi alte personaje.
Într-o zi au bătut la uşa chiliei mele doi tineri căsătoriţi. Mi-au adus un pomelnic şi mi-au cerut să le fac o rugăciune. Am intrat în vorbă cu ei şi, aşa cum mi-am statornicit eu o rânduială, i-am întrebat dacă merg la biserică. Şi atunci ei mi-au răspuns: „Nu suntem aşa de bătrâni ca să […]
Am văzut poza întîmplător pe net, și mi-a răscolit atîtea sentimente. În primul rînd, puritatea și curățenia, sinceritatea oamenilor de la sat, acolo unde timpul parcă stă în loc, acolo de unde veșnicia își ia naștere. Acolo e locul de unde rugile mamei, împletite cu lacrimi fierbinți fac cărarea dreaptă și ușoară pentru copii. Acolo […]
