S-a format un stereotip la creştinii noştri, vine postul, dacă postesc, trebuie să mă împărtăşesc, ca să mă împărtăşesc, trebuie să mă spovedesc. Să ne spovedim atunci când simţim această necesitate. Să nu includem în discursul nostru mai multe personaje, transformând spovedania într-un serial cu soacra, nora, vecinii şi alte personaje.
Odată, Protosinghelul Nicodim Măndiţă spunea unuia din ucenici: – Părinte, eu nu-ţi dau post şi metanii multe. Că şi ursul şi şarpele postesc. Dar ursul tot urs rămâne şi şarpele tot şarpe. Când muşcă, amândoi omoară! Aşa şi omul, posteşte uneori mult, dar în inimă este plin de răutate, iar când dezleagă la mâncare şi […]
Acum avem şi intelectuali atei, şi atei nepregătiţi, nepăsători, dezinteresaţi, flegmatici, care spun aşa: „- Hai mai lasă-ma şi cu prostiile tale, cu popii şi cu Biserica. Se spune povestea asta la minus infinit, lasă-mă cu legendele, cu miturile astea, cu povestile astea! Dar cine mai crede porcării de genul asta? Lumea a avansat!” In […]
