S-a format un stereotip la creştinii noştri, vine postul, dacă postesc, trebuie să mă împărtăşesc, ca să mă împărtăşesc, trebuie să mă spovedesc. Să ne spovedim atunci când simţim această necesitate. Să nu includem în discursul nostru mai multe personaje, transformând spovedania într-un serial cu soacra, nora, vecinii şi alte personaje.
Niciodată să nu pierdem nădejdea. Oricât am cădea şi ne-am răni, să nu deznădăjduim. De vreme ce Dumnezeu ne dăruieşte viaţa, aceasta constituie o garanţie a lui Dumnezeu că ne aşteaptă. Dacă Dumnezeu nu ar fi preamilostiv, nimeni nu s-ar mântui… Hristos ne aşteaptă, nu trebuie să întârziem şi să amânăm. Dacă harul lui Dumnezeu […]
Au avut curajul sa faca ceea ce putini se incumeta. Un preot si sotia sa au luat acasa si cresc de patru ani un baiat cu dizablitati. Adolescentul care, dupa ce a iesit din Casa Internat de la Orhei, abia putea sa paseasca sau sa lege silabe acum merge la scoala, citeste si scrie. Preotul […]
