S-a format un stereotip la creştinii noştri, vine postul, dacă postesc, trebuie să mă împărtăşesc, ca să mă împărtăşesc, trebuie să mă spovedesc. Să ne spovedim atunci când simţim această necesitate. Să nu includem în discursul nostru mai multe personaje, transformând spovedania într-un serial cu soacra, nora, vecinii şi alte personaje.
Intr-una din zile a venit la duhovnic o femeie gravidă cu primul copil să se mărturisească, şi a spus: Părinte am venit să mă mărturisesc că am o mare tulburare şi nelinişte cu soţul meu. care este om rău şi fără credinţă în Dumnezeu. Îmi spune mereu să nu-i fac copii, căci copii sunt “salba […]
Duhul Sfânt, când se atinge de inima cuiva, acela nu mai poate să fie aspru; acelui om îi pare rău de toate mărunţişurile, îi pare rău şi de unele mărunţişuri despre care zici că alea nu-s chiar păcate. Când Duhul Sfânt vrea să ajute pe cineva, atunci devine în acest fel: dacă el vrea să […]
