S-a format un stereotip la creştinii noştri, vine postul, dacă postesc, trebuie să mă împărtăşesc, ca să mă împărtăşesc, trebuie să mă spovedesc. Să ne spovedim atunci când simţim această necesitate. Să nu includem în discursul nostru mai multe personaje, transformând spovedania într-un serial cu soacra, nora, vecinii şi alte personaje.
Cel mai bine este să nu amâni sub nici un chip spovedania. Dacă a pătruns astăzi vreo rază a lui Dumnezeu în cămara sufletului tău și ți-a arătat, prin ivirea ei, cât de mult praf plutește acolo și cât de multă murdărie zace prin unghere, nu amâna spovedania prin care îți poți curăța casa duhovnicească. […]
Pincipalul este să păstrezi pacea cu cei din jur, atât cât lucrul acesta ţine de tine. Să te gândeşti că în jurul tău s-au strâns tot felul de bolnavi – chiar aşa şi este. De aceea, trebuie să te şi porţi cu toţi aşa cum se poartă în spital cu bolnavii. Acolo nu îl ceartă […]
