S-a format un stereotip la creştinii noştri, vine postul, dacă postesc, trebuie să mă împărtăşesc, ca să mă împărtăşesc, trebuie să mă spovedesc. Să ne spovedim atunci când simţim această necesitate. Să nu includem în discursul nostru mai multe personaje, transformând spovedania într-un serial cu soacra, nora, vecinii şi alte personaje.
Mai întâi să fiţi bine spovediţi. O spovedanie este, cum am zice, ca un fel de catehism, adică să te cercetezi mereu: „Ce-am făcut?” Această stare de cercetare este o stare de prezenţă. Să fiţi bine spovediţi! Nu faceţi cu nici un chip o spovedanie aşa, tradiţională, raţională, ci afectivă: „Domnule, asta am făcut!” Să […]
Iubiți întru Hristos frați și surori Din învățătura Sfintei Biserici, aflăm că nici un dar din cele pe care ni le-a dat Dumnezeu, nu este atât de mare și de prețios ca viața. Tocmai de aceea și păcatul sinuciderii este catalogat cel mai mare și mai greu păcat, care nu se iartă […]
