S-a format un stereotip la creştinii noştri, vine postul, dacă postesc, trebuie să mă împărtăşesc, ca să mă împărtăşesc, trebuie să mă spovedesc. Să ne spovedim atunci când simţim această necesitate. Să nu includem în discursul nostru mai multe personaje, transformând spovedania într-un serial cu soacra, nora, vecinii şi alte personaje.
Noi suntem răi, maică! Numai Dumnezeu e bun. Şi Dumnezeu de aia S‑a făcut om: să ne dea putere să ne facem buni. Fără puterea Lui, niciun om nu poate fi bun. Poate să fie cumsecade… adică, aşa, dacă nu‑l stârneşti. Ia, stârneşte un om bun, să vezi ce poate să facă! Nu? Ei, Dumnezeu […]
Doamne –Ți mulțumesc Pentru faptul că trăiesc, Pentru faptul că respir , Pentru faptul că mă mir… Cum săracul își adună Ban cu ban să-și ia tamâie Pentru candelă ulei , Cum bogatul trist zâmbește Și-i aruncă câțiva lei… Că Tu Doamne sus în Ceruri Când va fi -va să nu-L cerți Iartă-l Doamne că […]
