S-a format un stereotip la creştinii noştri, vine postul, dacă postesc, trebuie să mă împărtăşesc, ca să mă împărtăşesc, trebuie să mă spovedesc. Să ne spovedim atunci când simţim această necesitate. Să nu includem în discursul nostru mai multe personaje, transformând spovedania într-un serial cu soacra, nora, vecinii şi alte personaje.
Când Părintele Arsenie era la Mănăstirea Sâmbăta, o credincioasă, Chivuca din Săsciori, facea multă milostenie la mănăstire. Ducea mereu lapte, ouă, păsări, faină, mălai, fasole, ceapă, cartofi… Ani şi ani de zile ea aducea tot felul de lucruri la mănăstire. Însă, în timp ce ea făcea milostenie la mănăstire, tot mustra femeile care veneau de […]
Si eu, Hristoase al meu, cu ce sunt vinovat? Cu ce sunt eu vinovat, de pildă, că inima mea de multe ori este ca un pământ uscat? Ca un ogor uscat, arid, sec, care nu primeşte deloc sămânţa întru el. Care nu poate să odrăslească nimic în el. Cu ce este însă de vină ogorul […]
