S-a format un stereotip la creştinii noştri, vine postul, dacă postesc, trebuie să mă împărtăşesc, ca să mă împărtăşesc, trebuie să mă spovedesc. Să ne spovedim atunci când simţim această necesitate. Să nu includem în discursul nostru mai multe personaje, transformând spovedania într-un serial cu soacra, nora, vecinii şi alte personaje.
Merg creștinii la spovadă Și se pun pe „spovedit”: Ba că soacrele-‘s cam acre Și i-au cam nedreptățit, Ba că șefii de la muncă Îi muncesc numai pe ei, Iar colegii lor trag chiulul, Cam înjură și-‘s atei.. Ba „muncesc și nu-mi dă banii”, Ba „plătesc și nu-mi lucrează”, Ba „mi-a luat pământ cu japca”, […]
Şi pentru Sfânta Liturghie, să ştii lămurit că nu-i destul să stai la biserică numai cu trupul, ci şi cu mintea și cu tot sufletul și cu evlavie multă. Să nu grăieşti cu nimeni, ci să iei aminte cu frică şi cu cutremur mult, având mintea pironită pururea la prea curatele și Dumnezeieștile Taine […]
