S-a format un stereotip la creştinii noştri, vine postul, dacă postesc, trebuie să mă împărtăşesc, ca să mă împărtăşesc, trebuie să mă spovedesc. Să ne spovedim atunci când simţim această necesitate. Să nu includem în discursul nostru mai multe personaje, transformând spovedania într-un serial cu soacra, nora, vecinii şi alte personaje.
Eram atee şi Îl huleam groaznic şi deseori pe Dumnezeu. Trăiam în ruşine şi preacurvie, însă Preamilostivul Dumnezeu nu m-a lăsat să pier, ci m-a călăuzit spre pocăinţă. În anul 1962 m-am înbolnăvit grav de cancer şi am stat bolnavă 3 ani. Nu stăteam întinsă lucram mult şi mergeam la doctori, nădăjduind că voi […]
Timp de şapte săptămâni, durata Postului Mare, toată suflarea din lumea satului se abţinea să mănânce de frupt. Toţi, cu mic cu mare, simţeau nevoia unei pregătiri speciale, nu numai spirituale, ci şi trupeşti, pentru marea sărbătoare ce marca primăvara. Cum se pregătea cămara şi podul casei pentru bucatele de post şi ce mâncăruri găteau […]
