S-a format un stereotip la creştinii noştri, vine postul, dacă postesc, trebuie să mă împărtăşesc, ca să mă împărtăşesc, trebuie să mă spovedesc. Să ne spovedim atunci când simţim această necesitate. Să nu includem în discursul nostru mai multe personaje, transformând spovedania într-un serial cu soacra, nora, vecinii şi alte personaje.
Aşteptând să le vină rândul să se spovedească, două femei au început să vorbească despre credinţa în Dumnezeu. Încetul cu încetul, discuţia a deviat spre subiecte lumeşti, în cele din urmă transformându-se în bârfă. Când au început să vorbească despre scandalul pricinuit de dezvăluirile amantei unui om cunoscut, pe care mass-media îl luase în vizor, […]
Nu există curaj fără dragoste, cum nici nu poți iubi fără a da dovadă de curaj. Nu poți să-ți asumi creștinismul fără a tinde să valorifici în sufletul tău aceste virtuți. Fără curaj nu putem să înaintăm și nici nu putem rămâne fermi în alegerile noastre. Anume curajul și demnitatea de creștin l‑au făcut pe […]
