S-a format un stereotip la creştinii noştri, vine postul, dacă postesc, trebuie să mă împărtăşesc, ca să mă împărtăşesc, trebuie să mă spovedesc. Să ne spovedim atunci când simţim această necesitate. Să nu includem în discursul nostru mai multe personaje, transformând spovedania într-un serial cu soacra, nora, vecinii şi alte personaje.
Iată ce vă spun: dacă diavolul vă necăjeşte prin aprige tulburări şi necazuri, ori dacă vedeţi soţul sau soţia supărată, să ştiţi că nu trebuie să îl luaţi la rost atunci. Trebuie să spuneţi, aşa cum am mai spus: „Lasă pe mâine, nu îi spune nimic acum. Îi voi spune mâine ce am de spus.” […]
Dumnezeu! Asta este! Cu adevărat. Și când iubești, adu-L pe Dumnezeu în iubirea ta. Pentru că așa este omul, el nu este numai eu și tu. Omul este eu, tu și El, Dumnezeu. Sau eu, Tu, Doamne și el. Sau eu, Tu Doamne și ea. Asta este omul! Și dacă nu simțim că dragostea este […]
