S-a format un stereotip la creştinii noştri, vine postul, dacă postesc, trebuie să mă împărtăşesc, ca să mă împărtăşesc, trebuie să mă spovedesc. Să ne spovedim atunci când simţim această necesitate. Să nu includem în discursul nostru mai multe personaje, transformând spovedania într-un serial cu soacra, nora, vecinii şi alte personaje.
Unii creştini nu înţeleg nimic, ca şi cum nu s-ar fi spovedit niciodată, ca şi cum ar fi orbi! Dacă pentru un lucru mărunt, propriul eu se manifestă aşa, ce haos este înlăuntrul lor, ce întuneric, ce trufie, ce voie egoistă! Să spunem că ai greşit şi te întrebi: „De ce am făcut aceasta?”. Sau […]
Blândețea transformă orice învinuire neîntemeiată în arvună a fericirii viitoare. Fiți blânzi! Și de la Domnul cereți întotdeauna acest dar. Cu el nu veți simți nici o durere. Veți primi totul ca pe ceva îmbucurător și prielnic. Aici puterea lui Dumnezeu constă în mersul pașnic pe calea acestei vieți, care aproape întotdeauna este strâmbă. Pe […]
