S-a format un stereotip la creştinii noştri, vine postul, dacă postesc, trebuie să mă împărtăşesc, ca să mă împărtăşesc, trebuie să mă spovedesc. Să ne spovedim atunci când simţim această necesitate. Să nu includem în discursul nostru mai multe personaje, transformând spovedania într-un serial cu soacra, nora, vecinii şi alte personaje.
Merg creștinii la spovadă Și se pun pe „spovedit”: Ba că soacrele-‘s cam acre Și i-au cam nedreptățit, Ba că șefii de la muncă Îi muncesc numai pe ei, Iar colegii lor trag chiulul, Cam înjură și-‘s atei.. Ba „muncesc și nu-mi dă banii”, Ba „plătesc și nu-mi lucrează”, Ba „mi-a luat pământ cu japca”, […]
Aveam 24 de ani… abia mă măritasem de trei luni şi îl cunoşteam de numai 4 luni… eram încă studentă… Cum să fac copil când încă nu îmi cunoşteam bine soţul, nu mă realizasem profesional?? Am plecat plângând de la doctor… teama mea devenise realitate… eram însărcinată… mergeam pe stradă şi plângeam… nu îmi doream […]
