S-a format un stereotip la creştinii noştri, vine postul, dacă postesc, trebuie să mă împărtăşesc, ca să mă împărtăşesc, trebuie să mă spovedesc. Să ne spovedim atunci când simţim această necesitate. Să nu includem în discursul nostru mai multe personaje, transformând spovedania într-un serial cu soacra, nora, vecinii şi alte personaje.
În altă zi, vorbindu-mi despre judecarea altora, părintele îmi spuse să evit orice discuție despre aceasta, oricâtă dreptate socotesc că aș avea. De aceea, îmi povesti următoarea întâmplare: „Odată o femeie se dusese la un preot să se spovedească. Era dintr-un sat unde femeile poartă jupon. Le știi? mă întrebă părintele. – Da, i-am răspuns. […]
Sunt părinţi care se opun la căsătoria copiilor din motive mai mult subiective decât obiective, şi sunt părinţi care se amestecă în căsnicia copiilor lor, încât ajung să-i despartă pe copii. De multe ori părinţii fac greşeli faţă de copii, cum de altfel greşesc şi copii în cele mai multe cazuri şi nu ascultă de […]
