S-a format un stereotip la creştinii noştri, vine postul, dacă postesc, trebuie să mă împărtăşesc, ca să mă împărtăşesc, trebuie să mă spovedesc. Să ne spovedim atunci când simţim această necesitate. Să nu includem în discursul nostru mai multe personaje, transformând spovedania într-un serial cu soacra, nora, vecinii şi alte personaje.
Astăzi am spovedit câţiva copilaşi de la un centru de plasament din Chişinău. Au fost aduşi la Sf. Împărtăşanie. M-a impresionat o fetiţă de nouă ani, în ochii căreia m-am scufundat într-o tristeţe atât de profundă! Mi-a zis că cel mai mare păcat e că nu are părinţi şi nu e sigură dacă vor veni […]
Un ţăran, om bun la suflet, avea obiceiul să spună tuturor: – Vedeţi cum e lumea asta? Cei mari au de toate şi sunt primiţi oriunde cu mare pompă, în timp ce pe noi, cei simpli, nimeni nu ne bagă în seamă. Cum de este posibil aşa ceva, cum de se poate una ca asta? […]
