S-a format un stereotip la creştinii noştri, vine postul, dacă postesc, trebuie să mă împărtăşesc, ca să mă împărtăşesc, trebuie să mă spovedesc. Să ne spovedim atunci când simţim această necesitate. Să nu includem în discursul nostru mai multe personaje, transformând spovedania într-un serial cu soacra, nora, vecinii şi alte personaje.
„Este oare cu putință mântuirea pentru cineva care nu s-a mai împărtășit de la Botez? Dacă ar fi crezut în Hristos, ar mai fi mers și pe la biserică, ar mai fi făcut și milostenie, însă dacă a murit numai cu Botezul, în mod sigur el este în muncile iadului. Nu este om care să […]
Cu cât sporeşte iubirea lui Hristos, cu atât slăbesc patimile. Aşa ca pe un cântar. Pricepi? Nu-ţi spun doar să-L iubeşti pe Hristos, ci să te îndrăgosteşti de El! ‒ Părinte, cum să-L iubesc pe Hristos? ‒ Prin smerenie! ‒ Şi cum să mă smeresc? ‒ Făcând ascultare! ‒ Şi cum să fac ascultare? ‒ Nu ştii cum […]
