S-a format un stereotip la creştinii noştri, vine postul, dacă postesc, trebuie să mă împărtăşesc, ca să mă împărtăşesc, trebuie să mă spovedesc. Să ne spovedim atunci când simţim această necesitate. Să nu includem în discursul nostru mai multe personaje, transformând spovedania într-un serial cu soacra, nora, vecinii şi alte personaje.
„Noi suntem tentați să-i judecăm pe oameni după vina lor; oamenii nu au vină, au rana pe care o face păcatul în ei. Și-atunci din punctul ăsta de vedere, Sfânta Taină a Spovedaniei e un balsam, e o operație prin care noi extirpăm și vindecăm rănile din sufletul nostru. Vina e o durere, e un […]
Alături de el simţi o căldură şi o linişte în suflet. Se întâmplă să vii agitat sau să te chinuie vreo problemă, dar după ce te închini la raclă şi spui: „Părinte, Spiridon, ajută-mă!”,imediat dobândeşti pace şi linişte. Moaştele sale au proprietăţi uimitoare: nu sunt doar nestricăcioase, ci şi păstrează moliciunea trupului viu şi au […]
