S-a format un stereotip la creştinii noştri, vine postul, dacă postesc, trebuie să mă împărtăşesc, ca să mă împărtăşesc, trebuie să mă spovedesc. Să ne spovedim atunci când simţim această necesitate. Să nu includem în discursul nostru mai multe personaje, transformând spovedania într-un serial cu soacra, nora, vecinii şi alte personaje.
Dacă vom cerceta scrierile Sfinților Părinți despre pocăință, vom observa că toți menționează importanță spovedaniei numind-o cheie a mîntuirii. Citind Patericul cît și alte cărți cu relatări de viețuire adevărat creștină, vom întîlni nenumărate cazuri, unde se punea mare accent pe spovedirea zilnică a faptelor și a gîndurilor rele, iar prin aceasta se vede că […]
Acolo unde se află Dumnezeu, nu se găseşte răul. Toate câte vin de la Dumnezeu au înăuntrul lor pacea, şi-l îndeamnă pe om la osândire de sine şi la smerenie. “Credinţa fără fapte este moartă” (Iacov 2, 26). Adevărata credinţă nu poate să existe fără fapte. Cine crede cu adevărat, acela oricum va face fapte […]
