S-a format un stereotip la creştinii noştri, vine postul, dacă postesc, trebuie să mă împărtăşesc, ca să mă împărtăşesc, trebuie să mă spovedesc. Să ne spovedim atunci când simţim această necesitate. Să nu includem în discursul nostru mai multe personaje, transformând spovedania într-un serial cu soacra, nora, vecinii şi alte personaje.
Observ în ultimul timp o descărcare de furie din partea societăţii civile asupra tagmei preoţeşti, dar, ceea ce este mai înspăimântător, că același lucru se întâmplă și din partea credincioşilor ortodocşi. Mă frapează, însă, şi faptul că aproape nimeni, nici cleric, nici laic, nu ia o atitudine de apărare sau, măcar de abordare directă a […]
Pacienta mea, o femeie în vârstă de 20 de ani cu cancer, prezenta rezultate slabe sub chimioterapie. Boala s-a răspândit în tot corpul ei. Făceam tot ce era cu putință pentru a o ajuta, dar nu știam cât timp va mai trăi – probabil, cel mult, doar câteva luni. Mama ei venea cu regularitate […]
