S-a format un stereotip la creştinii noştri, vine postul, dacă postesc, trebuie să mă împărtăşesc, ca să mă împărtăşesc, trebuie să mă spovedesc. Să ne spovedim atunci când simţim această necesitate. Să nu includem în discursul nostru mai multe personaje, transformând spovedania într-un serial cu soacra, nora, vecinii şi alte personaje.
Într-o zi, discutam cu părintele despre secte, iar el mi-a povestit următoarea întâmplare: A venit la mine odată o fată cumite, educată, din familie bună şi creştină. Mi-a spus că are un pretendent, un domn destins, serios, bogat, cultivat, atâta doar că era mason, şi m-a întrebat ce să facă. I-am spus să nu-l ia […]
Monahiei Eupraxia Dragă Eupraxia! Pace ţie şi mântuire! Iată ce scrie Ioan Scărarul în Cuvântul 4, cap. 44: „Dacă cineva va lepăda mustrarea dreaptă sau nedreaptă, de mântuirea sa se va lepăda, iar cine primeşte mustrarea, cu durere sau fără durere, va primi degrabă iertarea păcatelor.” E limpede că tu te-ai supărat din pricina […]
