S-a format un stereotip la creştinii noştri, vine postul, dacă postesc, trebuie să mă împărtăşesc, ca să mă împărtăşesc, trebuie să mă spovedesc. Să ne spovedim atunci când simţim această necesitate. Să nu includem în discursul nostru mai multe personaje, transformând spovedania într-un serial cu soacra, nora, vecinii şi alte personaje.
Zicea Părintele Cleopa: „Cel mai de preţ în această viaţă este să laşi toate şi să-ţi plângi păcatele tale, pentru că cea mai scumpă pentru noi este veşnicia. Deci, trebuie să facem totul ca să n-o pierdem, că atunci degeaba am mai trăit pe pământ!”. Toate lucrurile pe care le făcea Părintele Cleopa erau împodobite […]
„Noi suntem tentați să-i judecăm pe oameni după vina lor; oamenii nu au vină, au rana pe care o face păcatul în ei. Și-atunci din punctul ăsta de vedere, Sfânta Taină a Spovedaniei e un balsam, e o operație prin care noi extirpăm și vindecăm rănile din sufletul nostru. Vina e o durere, e un […]
