S-a format un stereotip la creştinii noştri, vine postul, dacă postesc, trebuie să mă împărtăşesc, ca să mă împărtăşesc, trebuie să mă spovedesc. Să ne spovedim atunci când simţim această necesitate. Să nu includem în discursul nostru mai multe personaje, transformând spovedania într-un serial cu soacra, nora, vecinii şi alte personaje.
Zic Sfinţii Părinţi: „Oricât de sfânt ai fi nu o să poţi birui decât cu fuga”. Nimeni să nu se înşele vreodată că poate sta în faţa acestei patimi şi să biruiască. Niciodată, niciodată, oricât de sfânt ar fi. Aici înţelegem că nu putem primi pricinile păcatului, încrezându-ne în noi că vom rezista. Nu putem […]
O, cât de dezinteresat şi prea preocupat de grijile acestei lumi nesatisfăcătoare este omul!…cum nu-şi dă seama de minunile de la tot pasul, care-l înconjoară?…cum nu vede toate minunăţiile rămase firimituri din Raiul lui Adam?…cum rămâne atât de rece şi de neclintit la sursurul dulce grăitor al apelor, la ciripitul încântător al păsărilor, la multitudinea […]
