S-a format un stereotip la creştinii noştri, vine postul, dacă postesc, trebuie să mă împărtăşesc, ca să mă împărtăşesc, trebuie să mă spovedesc. Să ne spovedim atunci când simţim această necesitate. Să nu includem în discursul nostru mai multe personaje, transformând spovedania într-un serial cu soacra, nora, vecinii şi alte personaje.
Altă pricină care te împiedică de la spovedanie e că judeci preoţii! Eşti nemulţumit de preot, iar de care ai fi mulţumit, ţi-e frică. La unul nu te lasă păcatele lui, iar la altul nu te lasă să mergi păcatele tale… Orice Duhovnic, indiferent de bogăţia, sărăcia, cultura mai puţină sau chiar şi sărăcia morală […]
Omule tu , prada rătăcirii, Caută în interiorul inimii, Esența vieții pământești, Ce-mbracă hainele dumnezeiești. Viață veșnică ți s-a dat, Întruchipată-n Dumnezeu adevărat, Care prin El Mântuitorul ne-a trimis Și tot prin El așa ne-a zis: „Eu sînt CALEA, ADEVĂRUL și VIAȚA!” „CALEA, pe care trebuie s- o urmezi„” „ADEVĂRUL, în care trebuie să crezi” […]
