S-a format un stereotip la creştinii noştri, vine postul, dacă postesc, trebuie să mă împărtăşesc, ca să mă împărtăşesc, trebuie să mă spovedesc. Să ne spovedim atunci când simţim această necesitate. Să nu includem în discursul nostru mai multe personaje, transformând spovedania într-un serial cu soacra, nora, vecinii şi alte personaje.
Iisuse…Hristoase…sunt un simplu copil, deşi am împlinit deja 17 ani. Este vârsta adolescenţei, dar nu vreau şi nu mă pot gândi la ea. Îmi vine mult prea greu… Îţi scriu câteva rânduri. Nu pot fi sigură că le vei primi. Tu nu ai nicio adresă. Nu ştiu unde eşti şi, la urma urmelor, nici cine […]
Totul este cu putinţă celui ce crede. Prin cuvântul „totul” trebuie să înțelegem şi aceea că cineva, mai slab credincios, poate fi mântuit prin credinţa altuia, acelui ce are trecere la Dumnezeu. Rugăciunea cu smerenie în dreapta credinţă, nădejdea şi dragostea străbat cerurile. Însuşi Apostolul Pavel vorbeşte de spre aceasta, zicând: „El Care pe însuşi […]
