S-a format un stereotip la creştinii noştri, vine postul, dacă postesc, trebuie să mă împărtăşesc, ca să mă împărtăşesc, trebuie să mă spovedesc. Să ne spovedim atunci când simţim această necesitate. Să nu includem în discursul nostru mai multe personaje, transformând spovedania într-un serial cu soacra, nora, vecinii şi alte personaje.
Odată m-am întâmplat la o familie de creştini care ţineau în gazdă un preot tânăr. A doua zi, slujind Liturghia, am ieşit cu potirul la împărtăşanie, dar, în afară de doi sugari, nu s-a împărtăşit nimeni. Eu m-am uitat întrebător în jur: „Nu se mai împărtăşeşte nimeni?”. S-a lăsat linişte şi în această linişte fetiţa […]
Unde e sfiala, cea de altădată, Coroană fecioriei, irisul din flori?; În busuioace mugur, în salbă nestemată, Măsuram rușinea cu pasul de feciori! Timpul nu e mult, n-am trecut veacuri biblice, Dar deja prea mulți, suntem un ,,Babilon”, Nu se mai vede bine macul dintre spice, Și granița rușinii, se pierde, de la om […]
