S-a format un stereotip la creştinii noştri, vine postul, dacă postesc, trebuie să mă împărtăşesc, ca să mă împărtăşesc, trebuie să mă spovedesc. Să ne spovedim atunci când simţim această necesitate. Să nu includem în discursul nostru mai multe personaje, transformând spovedania într-un serial cu soacra, nora, vecinii şi alte personaje.
„Noi suntem tentați să-i judecăm pe oameni după vina lor; oamenii nu au vină, au rana pe care o face păcatul în ei. Și-atunci din punctul ăsta de vedere, Sfânta Taină a Spovedaniei e un balsam, e o operație prin care noi extirpăm și vindecăm rănile din sufletul nostru. Vina e o durere, e un […]
Doi tineri căsătoriti munceau din greu ca să îsi acopere datoriile pe care le făcuseră pentru a-si cumpăra o garsonieră. El pleca de dimineata la serviciu si venea seara. Ea avea si serviciu si facultate, programul ei fiind foarte încărcat. Stiind că se apropia iarna si că sotul ei nu avea nici o pereche de […]
