S-a format un stereotip la creştinii noştri, vine postul, dacă postesc, trebuie să mă împărtăşesc, ca să mă împărtăşesc, trebuie să mă spovedesc. Să ne spovedim atunci când simţim această necesitate. Să nu includem în discursul nostru mai multe personaje, transformând spovedania într-un serial cu soacra, nora, vecinii şi alte personaje.
Eu care spovedesc de peste 20 de ani vă spun că oamenii vin la spovedit şi spun: – Părinte cred că duc un păcat pe neam, cred că este un blestem de la moşi de la strămoşi de undeva tot este… – Părinte este o greutate ceva care stă pe familia noastră, parcă toate se […]
Îți mulțumesc, Părinte, că dintr-un boț de lut Tu m-ai creat femeie, prin binecuvântare, Dumnezeiesc cuvântul din Tine m-a născut, Ca după chip și suflet, să-ți fiu asemănare. Și mi-ai zidit o lume în spațiu și în timp Și talpa mi-ai sădit-o în verde ne-nceput, Lăsându-mi veșnicia descrisă-n anotimp Și drumul lung spre tine, […]
