S-a format un stereotip la creştinii noştri, vine postul, dacă postesc, trebuie să mă împărtăşesc, ca să mă împărtăşesc, trebuie să mă spovedesc. Să ne spovedim atunci când simţim această necesitate. Să nu includem în discursul nostru mai multe personaje, transformând spovedania într-un serial cu soacra, nora, vecinii şi alte personaje.
Dacă vom cerceta scrierile Sfinților Părinți despre pocăință, vom observa că toți menționează importanță spovedaniei numind-o cheie a mîntuirii. Citind Patericul cît și alte cărți cu relatări de viețuire adevărat creștină, vom întîlni nenumărate cazuri, unde se punea mare accent pe spovedirea zilnică a faptelor și a gîndurilor rele, iar prin aceasta se vede că […]
Bucuria mea se bazează şi pe credinţa mea. Eu de exemplu, sunt foarte pozitiv în felul de a vedea lucrurile. Eu nu mă prea gândesc la pedepsele lui Dumnezeu, ci totdeauna mă gândesc la bunătatea lui Dumnezeu, la iubirea lui Dumnezeu. De aceea, să ştiţi că mie nu mi-e frică de faptul că n-o să […]
