S-a format un stereotip la creştinii noştri, vine postul, dacă postesc, trebuie să mă împărtăşesc, ca să mă împărtăşesc, trebuie să mă spovedesc. Să ne spovedim atunci când simţim această necesitate. Să nu includem în discursul nostru mai multe personaje, transformând spovedania într-un serial cu soacra, nora, vecinii şi alte personaje.
Dumnezeu Mântuitorul s-a pogorât din cer pentru păcătoşi, şi cu toate că vede că veşnic îl amărâm cu păcatele şi cu fărădelegile noastre, zice: „Veniţi către Mine toţi cei osteniţi şi însărcinaţi şi Eu vă voi odihni pe voi”. Vezi? Oricât de păcătos să fii, El nu-ţi zice: „Du-te de aici, păcătosule, că nu eşti […]
Îți osândeşti pe duhovnicul tău în faţa prietenului, în casa ta, pretutindeni unde ţi se dă ocazia (în timp ce în faţa lui taci), deoarece după părerea ta a făcut o greşeală. Prin urmare, tu, care-l osândeşti, şi pentru faptul că-l osândeşti, nu faci un păcat? Desigur! Şi cine face păcatul cel mai mare? Duhovnicul […]
