S-a format un stereotip la creştinii noştri, vine postul, dacă postesc, trebuie să mă împărtăşesc, ca să mă împărtăşesc, trebuie să mă spovedesc. Să ne spovedim atunci când simţim această necesitate. Să nu includem în discursul nostru mai multe personaje, transformând spovedania într-un serial cu soacra, nora, vecinii şi alte personaje.
Știi cum sună asta? “Dacă tot m-am murdărit, mai are rost să mă spăl?” Sigur că să te spovedești! “De șapte ori dreptul va cădea, dar de fiecare dată se va ridica.” Da ce, mai ai și altă posibilitate? Dumnezeu ne iartă, dar oare și uită păcatele noastre, sau se răsfrâng asupra urmașilor noștri? Dumnezeu […]
Un sfat pe care i-l dă părintele unui om care nu se înțelegea cu nevasta sa: „Am să-ți spun un secret. Câteodată şi eu mă tem de Alevtina mea şi n-o am la inimă, n-ai cum să fugi de tine. Dar pe urmă stau şi mă gândesc ea e tocila mea, de ea mă ascut. […]
