S-a format un stereotip la creştinii noştri, vine postul, dacă postesc, trebuie să mă împărtăşesc, ca să mă împărtăşesc, trebuie să mă spovedesc. Să ne spovedim atunci când simţim această necesitate. Să nu includem în discursul nostru mai multe personaje, transformând spovedania într-un serial cu soacra, nora, vecinii şi alte personaje.
Noi traim cu impresia că toata lumea ne face vrăji, vecina de la țară, vecina de la bloc, soacra.. si tu alergi disperat și toci creieri popii și spui: „-Parinte mi s-au făcut farmece!” – Stai dragă liniștit, vrăjile nu sunt la îndemâna oricui, dracul este un mare prost tolerat de Dumnezeu și care […]
Dumnezeu n-a venit ca să ne scape de necazuri Noi, de obicei, când trăim ceva neplăcut, aşteptăm să scăpăm, sau strigăm la Dumnezeu să ne scape. Or, Dumnezeu n-a venit ca să ne scape de necazuri. Noi să zicem aşa: „Doamne, iată, necazul acesta este un loc de întâlnire cu Tine. Tu când ai spus: […]
