S-a format un stereotip la creştinii noştri, vine postul, dacă postesc, trebuie să mă împărtăşesc, ca să mă împărtăşesc, trebuie să mă spovedesc. Să ne spovedim atunci când simţim această necesitate. Să nu includem în discursul nostru mai multe personaje, transformând spovedania într-un serial cu soacra, nora, vecinii şi alte personaje.
Ne mirăm, atunci când nu suntem indiferenţi, cum de Dumnezeu mai ţine această lume, în care păcatul creşte de la o zi la alta. O ţine pentru robii Săi, care Îl află . O astfel de persoană a fost o femeie simplă şi deosebit de săracă. Starea ei duhovnicească a rânduit Dumnezeu să se vădească […]
– Părinte, nu am ținut post! – Dar acum, o săptămână, poți să ții! – Da părinte, măcar ultima săptămână să o țin și eu! Nu că mâncarea este împotriva omului sau Dumnezeu are ceva cu omul care mănâncă.. dar „Acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post..” (Matei 17, […]
