Am dialogat cu preotul Constantin Râciu din parohia ”Nașterea Maicii Domnului”, s. Răcăria, r. Râșcani.
O localitate destul de mică din preajma centrului raional, care are o biserică de lemn de la începutul sec. XX.
În doi ani, de când a venit părintele Constantin, au început lucrările de restaurare a sfântului locaș.
Părintele paroh se implică activ în predarea Religiei în instituțiiile de învățământ din orășel și crede că e necesară de o simbioză între Biserică și Școală.
Într-o zi l-am dus la Părintele Porfirie pe un preot care avea o problemă gravă ce îl preocupa de mult timp, neputându-şi da seama că boala unei persoane era de natură neurologică sau simptomul unei demonizări. Deşi în ziua aceea se simţea foarte rău, Părintele Porfirie şi-a dat seama de îndată despre ce era vorba […]
Lucrul cel mai important este că, atunci când omul are lucrare lăuntrică şi se străduieşte să nu trâmbiţeze binele pe care îl săvârşeşte, ceilalţi simt aceasta; şi astfel toţi îl au la evlavie şi îl iubesc, fără ca el să-şi dea seama. Cât de plăcut este omul smerit şi cât de respingător este cel mândru! […]
