Am dialogat cu preotul Constantin Râciu din parohia ”Nașterea Maicii Domnului”, s. Răcăria, r. Râșcani.
O localitate destul de mică din preajma centrului raional, care are o biserică de lemn de la începutul sec. XX.
În doi ani, de când a venit părintele Constantin, au început lucrările de restaurare a sfântului locaș.
Părintele paroh se implică activ în predarea Religiei în instituțiiile de învățământ din orășel și crede că e necesară de o simbioză între Biserică și Școală.
Am găsit în însemnările unui scriitor francez o descriere deosebit de frumoasă a misiunii preotului: „În fiecare parohie există un om care e al tuturor, care e chemat ca martor, ca sfătuitor şi ca sfinţitor în cele mai solemne momente ale vieţii omeneşti. Un om fără de care nici nu ne naştem, nici nu murim; […]
Atunci când flămânzesc sau însetează, animalele tot la om caută scăpare, pentru că omul este stăpânul lor. Îmi amintesc că într-o vară, pe când mă aflam la Coliba Sfintei Cruci, o viperă a coborât de pe acoperişul de tablă şi s-a făcut colac înaintea mea. Îşi ridica capul, scotea limba şi şuiera. Era foarte însetată […]
