Am dialogat cu preotul Constantin Râciu din parohia ”Nașterea Maicii Domnului”, s. Răcăria, r. Râșcani.
O localitate destul de mică din preajma centrului raional, care are o biserică de lemn de la începutul sec. XX.
În doi ani, de când a venit părintele Constantin, au început lucrările de restaurare a sfântului locaș.
Părintele paroh se implică activ în predarea Religiei în instituțiiile de învățământ din orășel și crede că e necesară de o simbioză între Biserică și Școală.
Ceea ce vreau să spun este că nici eu, nici oricare alt preot nu suntem nimic. Decât doar că acelaşi har avem toţi. Părintele Cleopa spunea aşa: „Au venit la mine oameni să se plângă că preotul lor este beţiv, că pică prin şanţuri, că face o serie de lucruri care sunt neconforme cu poziţia […]
La fiecare câţiva paşi îl întâmpină o mână întinsă cu căldură: „Sărut mâna, părinte!”, o femeie îi cere binecuvântarea, iar ochii celor doi copii râd când îl văd în pragul Catedralei Mitropolitane. Îi ia cu drag în braţe. Asemeni lor, zeci de credincioşi vin în fiecare zi, acum în Săptămâna Patimilor, să îşi deschidă inima […]
