Am dialogat cu preotul Constantin Râciu din parohia ”Nașterea Maicii Domnului”, s. Răcăria, r. Râșcani.
O localitate destul de mică din preajma centrului raional, care are o biserică de lemn de la începutul sec. XX.
În doi ani, de când a venit părintele Constantin, au început lucrările de restaurare a sfântului locaș.
Părintele paroh se implică activ în predarea Religiei în instituțiiile de învățământ din orășel și crede că e necesară de o simbioză între Biserică și Școală.
Să ştiţi că asta este una din problemele mari. În urmă cu ani buni, o bunică a spus unui tânăr teolog: „Vezi, că, până acum, M. s-a uitat tot timpul la icoana Mântuitorului. Tu, acum, te-ai interpus între icoana Mântuitorului şi ea. Să nu trădezi nici icoana din spatele tău, nici femeia din faţa ta.” […]
„Părinte, înjur!”, a spus o doamnă la spovedanie, şi duhovnicul, care-i ştia „istoria”, a pus icoana cu Răstignirea pe masă, i-a dat doamnei un ac şi i-a zis: „înfige-l în ochii lui Hristos!” „Niciodată n-o să fac acest lucru!”, i-a răspuns aceea, şocată. Atunci părintele i-a spus: „Dar deja îl faci! Orice păcat de-al tău […]
