Am dialogat cu preotul Constantin Râciu din parohia ”Nașterea Maicii Domnului”, s. Răcăria, r. Râșcani.
O localitate destul de mică din preajma centrului raional, care are o biserică de lemn de la începutul sec. XX.
În doi ani, de când a venit părintele Constantin, au început lucrările de restaurare a sfântului locaș.
Părintele paroh se implică activ în predarea Religiei în instituțiiile de învățământ din orășel și crede că e necesară de o simbioză între Biserică și Școală.
Într-o mănăstire trăia un preot foarte evlavios (întâmplarea mi-a relatat-o fericitul părinte Gavriil, care a fost mulţi ani stareţul sfintei mănăstirii Dionisiu, din Muntele Athos). Acesta era puţin învăţat, dar avea o credinţă puternică, virtute pe măsură şi multe nevoinţe duhovniceşti. Rămânea la Proscomidie în picioare timp de mai multe ore, cu toate că de […]
Mama mea avea doar un singur ochi. Şi am urât-o pentru acest lucru, pentru că întotdeauna m-a făcut de rușine. Pentru a câștiga hrana familiei, lucra ca bucătar la școală. Într-o zi, pe când eram în școala generală, mama mea a venit la mine să mă vadă. Cum a putut ea să-mi facă acest lucru? […]
