Circulară preoților despre folosul și importanța spovedaniei

876

Dacă vom cerceta scrierile Sfinților Părinți despre pocăință, vom observa că toți menționează importanță spovedaniei numind-o cheie a mîntuirii. Citind Patericul cît și alte cărți cu relatări de viețuire adevărat creștină, vom întîlni nenumărate cazuri, unde se punea mare accent pe spovedirea zilnică a faptelor și a gîndurilor rele, iar prin aceasta se vede că purtau mare grijă de mîntuirea sufletului. Vrăjmașul mîntuirii noastre, diavolul, cunoscînd cît bine îi aduce omului spovedirea păcătelor, încearcă pe toate căile să-l împiedice, aducîndu-i omului diferite gînduri și păreri: că m-am spovedit nu de mult, că n-am păcate mari, că n-am timp să merg să mă spovedesc, că încă nu e post și de ce să mă spovedesc, că nu e bun preotul acesta, e prea tînăr sau nu e mare duhovnic, de ce să-i spun preotului păcatele mele, o să mă rîdă, o să le discute cu altul, și multe alte gînduri ne aduce diavolul numai ca să nu ne spovedim. Căci așa cum spune cuviosul Paisie Aghioritu: ,,Dacă ne spovedim cît mai des îi stricăm cuibul diavolului care și-l face în inima noastră”. De aceea și suferim astăzi atît de mult, că prea puțin ne interesează taina spovedaniei, nu-i dăm atenția care trebuie, astfel diavolul se sălășluiește în suflet și le tulbură pe toate, iar ca urmare avem tot felul de neplăceri în viața noastră. E destul să ne închipuim cum ar mirosi de la un om spălat doar o dată sau de cîteva ori pe an, sau cum ar arăta o casă nemăturată la fel de mult timp. Exact așa stau lucrurile dacă nu spălăm și nu măturăm păcatele din suflet prin spovedanie regulată.

Mulți ne-am întreba care este totuși cauza că așa de rar se spovedesc credincioșii și atît de mult e neglijată Taina Spovedaniei. La această întrebare vom răspunde cu cuvintele Sfinților Părinți, și nu cu părerile noastre omenești, ca să nu fim acuzați că nedreptățim pe cineva anume. Cuviosul Nicodim Aghioritu, mare nevoitor al muntelui Athos în secolul XVIII și luminător prin a sa învățătură sfîntă a multor suflete creștine spune: Spovedania a devenit o taină prea puţin folositoare pentru mulți creștini, deoarece se mărturisesc rar, o dată pe an sau cel mult în cele patru posturi, iar alţii şi mai rar la cîţiva ani o dată, şi nici atunci nu o fac cum trebuie. Dar știți de ce? Pentru că mai întîi preoții nesocotec Taina Spovedaniei și nu-i dau mare atenție. Sfîntul Ignatie Briancianinov un mare sfînt al Bisericii Ruse și recunoscut de întreaga Ortodoxie ca un mare învățător și povățuitor de suflete spune: Rari sînt duhovnicii care cer credincioșilor să se spovedească și să împlinească canonul pentru păcate, că nici ei nu se mai spovedesc regulat și nu împlinesc canoanele ce le sunt rînduite. De aceea, credincioşii nu înaintează duhovniceşte, sau prea puţini se folosesc de Taina Spovedaniei.

Răspunsul acestor doi sfinți este destul de lămuritor pentru întrebarea: de ce se neglijează de către credincioși Taina Spovedaniei. Nu întîmplător spune Hristos: Doctore, vindecă-te pe tine însuți.(Lc. 4, 23) Căci cum menționează mitropolitul Ierotei Vlahos: Mai întîi trebuie să fii tu ca preot vindecat de boala păcatului prin spovedanie și apoi să vindeci pe credincioși.

,,Firește ar fi, spune Sfîntul Ioan din Kronșdat, ca preoții să se spovedeacă la epicopul locului, dar întru cît ierarhii au multe preocupări și griji eparhiale, este rînduit ca preoții să se spovedească la duhovnicii eparhiali”. Duhovnicul unui protopopiat nu este ales la voia întîmplării, ci episcopul vede viața lui și în acord cu preoții protopopiatului îl numește ca duhovnic, la care preoții din respectivul protopopiat trebuie să se spovedească. De a ne spovedi la duhovnicul protopopiatului este o binecuvîntare arhierească, ca multe altele de care preoții trebuie să asculte. În această privință apostolul Pavel îndeamnă: ,,Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; pentru ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de niciun folos”. (Ev. 13,17) De multe ori ca preot nu ne convine că enoriașii nu ascultă de sfatul și povața noastră, dar oare noi ascultăm întru totul de sfatul și povața Epicopului? Regula de aur a omenirii doar spune: ,,Ceea ce vreți să vă facă vouă oameni, făceți și voi.(Mat. 7, 12) Dacă vrem să fim ascultați și respectați să ascultăm și noi. Neascultarea este un păcat mare, căci tocmai pentru neascultare Adam și Eva au fos izgoniți din rai. Indiferent cum este preotul atunci cînd este numit paroh într-o comunitate, credincioși trebuie să asculte de el. Ca preot ne întristăm și nu ne convine cînd auzim că cineva din credincioșii noștri au mers la alt preot. Dar noi ca preoți de ce mergem la alt duhovnic decît cel rînduit? Mulți din preoți justifică într-un fel că ei au duhovnicul lor, e mai iscusit, le dă mai bune sfaturi și nu se mai spovedesc la cel al protopopiatului. La starețul Efrem de la Vatoped, recunoscut ca mare duhovnic al muntelui Athos, veneau mulți credincioși să se spovedească, iar el le spunea să se spovedească la preotul locului, iar după sfaturi și povețe pot să se ducă și la Athos și la Ierusalim, și la Valaam unde doresc. Trebuie să luăm aminte acest îndemn duhovnicesc, după sfaturi și povețe poți merge unde vrei, dar suntem datori să ne spovedim la duhovnicul protopopiatului. Ceea ce e și mai grav este cînd se spovedesc preoții unii la alții, cumătru la cumătru, fin la nănași și nănași la fin. Acest fel de spovedanie este permis doar cu binecuvîntarea Epicopului, dacă s-ar întîmpla ca doi preoți ar sluji într-o zonă îndepărtată unde nu ar mai fi preoți prin apropiere, în celelalte cazuri o asemenea spovedanie nu e bună, nu aduce roade duhovnicești, nu ne curăță de păcate și nu ne sfințește. E dureros faptul că unii preoți neglijează în felul acesta Taina Spovedaniei.

Întru cît a rînduit Pronia Divină de a vă fi păstor sufletesc și tată duhovnicesc vă îndemn ca de fiecare dată, cu toată dragoste și cu durere din suflet, să dăm ascultare de sfatul Sfinților Părinți, să păstrăm orînduiala cea bună în duhul ascultării. Să păstrăm în conștiința noastră cuvintele de învățătură mîntuitoare a lui Hristos care ne spune: ,,Voi sunteți sarea pămîntului..., voi sunteți lumina lumii” (Mat. 5,13-14). Vă îndemn părintește să fiți lumină călăuzitoare pentru credincioșii sfințiilor voastre. Sfinții Părinți ne arată că după cum o corabie care nu are cîrmaci este dusă de valuri încolo și încoace, iar mai apoi este înecată de valuri, la fel și sufletul creștinului, dar și a preotului este purtat de valurile ispitelor și înecat de păcate dacă nu se lasă călăuzit de duhovnic. De aceea vin cu rugăminte sfîntă, nu neglijați Taina Spovedaniei, atît în sfintele posturi cît și înafara postului. Făceți-vă pilde vii credincioșilor prin ascultare și spovedanie regulată. ,,Să ne vindecăm, cum spune Mitropolitul Ierotei Vlahos, prin spovedanie și pocăință sinceră, sufletul rănit de păcat, să înlăturăm din viața noastră toată patima și pofta trupească care slăbesc puterile sufletului, întunecă mintea și ne îndepărtează de Dumnezeu”. Cu cît preoții vor fi mai aproape de Dumnezeu, cu atît și credincioșii vor fi mai aproape de preoți. Osteniți-vă duhovnicește ca prin aceasta să vă mîntuiți, căci așa cum spune cuviosul Serafim de la Sarov: Mîntuindu-te tu, în jurul tău o mie se vor mîntui.

Marele între ierarhi și dascălul preluminat al lumii, sfîntul Grigore Teologul spune: ,,Preoții trebuie să se nevoiască și să trăiască așa cum vrea Biserica, nu cum vrem noi, căci altfel sufletele oamenilor nu vor fi vindecate și toate celelalte nu vor avea o bună rînduială”. Voi încheia cu nădejdea, că sfințiile voastre vor da ascultare acestor îndemnuri părintești spuse cu toată dragoste și cu durere de păstor sufletesc ce vă sunt rînduit.

Cu arhierești binecuvîntări și dragoste părintească,

Preasfințitul Episcop PETRU

Biroul de Presă al Episcopiei de Ungheni şi Nisporeni

spovedanie


Articole Asemănătoare
16991

«E ultima ta suflare. Spune-ne, există Dumnezeu sau nu?»

Cele ce urmează sunt o relatare directă despre cât erau de neclintiţi credincioşii în credinţa lor în faţa autorităţilor ateiste care îi ameninţau cu moartea. Iată cuvintele martorilor oculari: „În anii ’30 am călătorit prin toată Siberia cu ocazia unei expediţii ştiinţifice. Drumul pe care ne aflam trecea prin mijlocul unui ţinut cu desăvârşire pustiu; […]

Articole postate de același autor
2853

Vrei să-i ajuţi pe fraţii tăi? Trăieşte tu o viaţă aşa cum trebuie

Important pentru fiecare dintre noi este să fim cum trebuie noi, acolo unde trăim, izolaţi, neştiuţi, fie pustie, fie altar, fie chilie, fie familie. Să trăim cum trebuie. Vrei să-i ajuţi pe fraţii tăi? Trăieşte tu o viaţă aşa cum trebuie. Uite mi s-a întâmplat aici, cu fetiţă în vârstă de 14 ani care venise […]