În ziua de prăznuire a Sfântului Nicolae, sfânt cunoscut nu doar pentru credința sa dreaptă, ci și pentru milostenia făcută în taină, cuvântul Sfântului Serafim de Sarov capătă o lumină aparte. El ne-a lăsat un gând simplu și profund despre sensul adevărat al postului, un gând care mută accentul de la simpla rânduială la lucrarea inimii, de la renunțare la dăruire: „Adevăratul post stă nu numai în istovirea trupului, ci și în a da celui flămând bucata pe care ai vrea tu să o mănânci.”
Acest cuvânt ne ajută să înțelegem că postul nu se măsoară doar prin ceea ce scoatem din farfurie, ci mai ales prin ceea ce suntem dispuși să dăruim altuia. Nu este greu să renunțăm la anumite mâncăruri pentru o vreme; mai greu este să renunțăm la comoditatea noastră, la surplusul pe care îl păstrăm doar pentru noi.
Postul adevărat nu se oprește la rânduială. El ne scoate din centrul preocupărilor noastre și ne îndreaptă privirea spre aproapele. „Bucata pe care ai vrea tu să o mănânci” devine măsura jertfei: nu ceea ce ne prisosește, ci ceea ce ne-ar fi fost și nouă plăcut să consumăm.
De multe ori, postim corect din punct de vedere alimentar, dar rămânem închiși în noi înșine. Ne străduim să respectăm rânduiala, dar uităm că ea are un scop: să ne înmoaie inima, să ne facă mai atenți, mai sensibili la nevoia celuilalt.
Postul devine bucurie atunci când se transformă în dăruire: când masa noastră se lărgește și pentru altcineva, când renunțarea noastră se face hrană pentru un om flămând, mângâiere pentru cineva aflat la margine. Pentru că adevărata măsură a postului nu pe masă se vede, ci în inima care știe să se deschidă către celălalt.
Pr. Octavian Moșin
