Bucuria acestei zile este că mulți credincioși au început să simtă postul în plinătatea lui. Au ajuns la liniște, la conștientizarea păcatelor și la pofta de viață duhovnicească.
Unii au înlocuit muzica cu colindele, alții televizorul cu lecturarea în comun a ceva ziditor, distracțiile cu plimbările sau vizitarea celor mai triști.
O creștină mi-a mărturisit că, având serbarea zilei de naștere tocmai la început de post, a ales să meargă la o mănăstire mai săracă și apoi să mângâie câteva persoane fără adăpost. Unii își doresc să ajungă în acest post la un bolnav, la o familie mai necăjită, la cineva care le-ar primi ajutorul ca pe o mângâiere trimisă de Dumnezeu.
Încurajăm toate inițiativele bune și bineplăcute Domnului: acele caravane ale inimii pe care le putem organiza în colective, în familii sau cu prietenii — mici drumuri spre Nașterea Domnului. Sunt atâtea case și suflete la care am putea ajunge, pe care le-am putea bucura cu ceea ce ne stă în putere, uneori chiar doar cu o îmbrățișare. Dați de știre – vă putem arăta drumul spre ele.
Or, în viața aceasta de-a dreptul nu contează atât de mult ce și cât ești în stare să faci, ci cum facem: cu inimă pentru aproapele și, prin el, pentru Dumnezeu.
Pr. Octavian Moșin
