Prima armă împotriva diavolului este simţământul prezenţei lui Dumnezeu. „Văzut-am mai înainte pe Domnul înaintea mea pururea, ca să nu mă clatin” (Psalmi 15, 8; Fapte 2, 25). Cel ce cugetă că Dumnezeu este pretutindeni prezent, şi mereu se află în fața sa, zi şi noapte şi în orice împrejurare, nu poate păcătui. Fiindcă, de vreme ce îi e teamă să păcătuiască în faţa vreunui sărman om, şi chiar în faţa vreunui copilaş, cum va îndrăzni să păcătuiască în faţa Atotputernicului Dumnezeu, înaintea căruia tremură heruvimii şi serafimii şi toate fiinţele şi care cu un singur semn de-al Său cutremură tot pământul?
A doua armă este să te obişnuieşti să spui neîntrerupt rugăciunea: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine”. Această rugăciune să începi s-o spui îndată ce te ridici dimineaţa din pat. S-o rosteşti şi când mergi pe drum şi când te urci în maşină, în tren, în vapor, în avion; şi în vreme ce lucrezi, mănânci, bei, şi în fiecare ceas şi împrejurare. Dar să o spui din inimă, cu credinţă, evlavie, iubire şi râvnă. Nu gura să rostească „Doamne Iisuse Hristoase”, iar mintea şi inima să spună altele, adică lucruri viclene şi potrivnice.
A treia armă împotriva diavolului este smerenia, adică să nu te mândreşti, ci cugetul tău să fie smerit. Să ai simţământul că tot ce ai nu este al tău, ci al lui Dumnezeu. Adică trupul şi sufletul tău, sănătatea şi puterea, înţelepciunea, bogăţia şi orice altceva deţii, chiar şi virtuţile, faptele bune, rugăciunile, posturile, milosteniile, toate sunt darurile harului lui Dumnezeu, fără de care nu putem face nici un lucru bun. Aşadar, atunci când ai cugetul smerit, Dumnezeu te va acoperi şi păzi. Căci Dumnezeu este împreună cu cel smerit şi-i poartă de grijă, după cum Duh în cartea Pildelor. Când în inimile oamenilor smeriţi odihneşte Duhul Sfânt, cum este cu putinţă ca diavolul să se apropie?
A patra armă împotriva curselor şi ispitelor diavolului este iubirea cea curată, adevărată, izvorâtă din suflet. Cel ce are o asemenea iubire, îl are cu el pe Dumnezeu, care este iubire: „Dumnezeu este iubire, şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el” (I Ioan 4, 16). Când omul îl are împreună cu el pe Dumnezeu ca ocrotitor şi ajutor, atunci de cine-i va fi teamă? Întunericul fuge de lumină; minciuna este fugărită de adevăr; diavolul este fugărit ca fulgerul de Dumnezeu.
Aceste patru arme, deci, să le mânuieşti şi să te rogi la Dumnezeu să te ajute şi să te sprijine. Şi, dacă om fiind, vei fi rănit de către diavol, să alergi degrabă la doctor, la duhovnic, la pocăinţă şi la spovedanie. Să ceri tămăduire şi o vei primi.
Extras Ne vorbește părintele Filothei Zervakos, Editura Egumenița, p. 196-198
