Patriarhul Ecumenic: Sunteți copiii erei Facebook și Instagram, dar deprinderile acestei epoci nu vă lasă să vă bucurați de comunicarea cu persoana celuilalt

3672

Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a primit vineri la reședința sa patriarhală pe elevii, profesorii și ceilalți participanți la cea de a șasea Conferință Internațională a Elevilor, care are loc la Liceul Zografion din Constantinopol și care este dedicată scriitorului constantinopolitan Yiorgos Theotokas.

Potrivit unui comunicat al Patriarhiei Ecumenice remis Agenției de știri Basilica, după oficierea stării a patra a acatistului Bunei Vestiri, Patriarhul Ecumenic a adresat cuvinte părintești elevilor care au venit din mai multe țări pentru a participa la conferința internațională.

„Eu, Patriarhul vostru, părintele vostru duhovnicesc, sunt profund emoționat să vă primesc aici în Fanarul istoric, pe voi, tinerii plini de speranță, viitorul neamului nostru. Pe chipul fiecăruia dintre voi, în ochii voștri plini de viață, văd o luptă. Această luptă nu este alta decât cea a visurilor și aspirațiilor voastre cu valurile tumultuoase ale pesimismului epocii moderne. Sunteți tineri, aveți viziuni, planuri, vă faceți visuri pentru viitor. Visați și în același timp vă confruntați cu cea mai rea față a unei societăți cu numele care privează omul de bucuria comuniunii ființiale cu aproapele”, a spus vineri Patriarhul Bartolomeu.

„Sunteți copiii erei Facebook și Instagram, dar deprinderile epocii nu vă lasă să vă bucurați de comunicarea cu persoana celuilalt! Acest lucru se întâmplă, iubiții mei prieteni, deoarece comuniunea cu celălalt înseamnă interacțiune, chenoză, golirea de egoism, înseamnă jertfă. Comuniunea dintre persoane nu este ușoară, dar nici imposibilă. Adevărata comuniune, adevărata comunicare umană este marele adversar al egoismului. Din nefericire, noi, mai marii voștri, v-am abandonat la ecranul unui laptop, v-am luat din mâini mingile și v-am oferit telefoane moderne, v-am adunat din zona rurală, v-am stivuit în orașe de ciment și v-am introdus într-o realitate virtuală. Vă trimitem la programe de instruire și la activități extracurriculare pentru a deveni oameni de știință, dar am uitat să vă învățăm că adevărata formare este omenia, este iubirea de Dumnezeu, de aproapele și de mediul înconjurător, de întreaga creație. Această formare este deplina și adevărata poezie și literatură a neamului omenesc”.

În cuvântul său, Patriarhul Ecumenic a făcut referire la Maica Domnului despre care a spus că „înaintea privirii ei curate se dizolvă orice răutate și orice mișcare mincinoasă a inimilor noastre”.

„De aceea, după vrednicie, o fericim și acum și pururi și ne întoarcem la ea ca să fie mijlocitoarea păcii, reconcilierii, a comuniunii pline de iubire și a coexistenței noastre civilizate, a acceptării fratelui nostru așa cum este și pentru a dobândi Împărăția Cerurilor”, a spus Patriarhul Bartolomeu făcând referire la Acatistul Bunei Vestiri, citit conform tradiției grecești în fiecare vineri din săptămânile Postului Mare.

Sanctitatea Sa i-a îndemnat pe elevi să-și deschidă inimile pentru a se umple de lumină și speranță.

Îndemnându-i pe copii să iubească studiul și educația, Patriarhul Ecumenic le-a spus să formeze în sufletele lor „cea mai minunată icoană umană: Domnul nostru, Dumnezeu-Omul, Care a trecut prin Pătimire și Cruce pentru a învia împreună cu El neamul omenesc și întreaga Sa creație”.

sursa http://basilica.ro


Articole Asemănătoare
9962

Grija de familie este cea mai frumoasă rugăciune

Era o familie evlavioasă ce avea nouă copii. Soțul era foarte evlavios și plin de zel în cele duhovnicești. Literalmente voia să le facă pe toate ca un călugăr. Soția lui se plângea starețului că este foarte obosită și că are nevoie de ajutor. Seara, venea toată familia la mănăstire. Soția rămânea împreună cu copiii care plângeau și […]

Articole postate de același autor
344

De ce-i amară pocăința?

Сând ne pocăim, ne întoarcem cu toată ființa către Dumnezeu, deși suntem copleșiți de durere. La început durerea aceasta este amară, căci purtăm în noi rănile păcatului, dar odată ce ni se tămăduiesc rănile, pocăința devine dulce. Un sfânt spunea că mierea este dulce limbii, dar dacă limba are vreo rană, în loc să simtă […]