Preacuvioși şi Preacucernici Părinți, Iubiții mei fii duhovnicești în Domnul,
Har și bucurie de la Domnul, Cel născut în ieslea Betleemului și în ieslea inimilor noastre!
Din mila Domnului ne-am învrednicit să ajungem încă o dată la marea sărbătoare a Nașterii după trup a Cuvântului Divin, Care a venit în lume ca să ne dăruiască buna stare, răscumpărarea din păcat, din robia faptelor legii și din moarte, să ne dăruiască viața după adevăr și bucuria cea mare, pe care nimeni nu o va lua de la noi (Ioan 16:22). Astăzi suntem invitați să ne apropiem mai mult de ieslea din Betleem, iar de acolo să mergem mai departe şi să intrăm în duh, în casa din Nazaret, unde o întâlnim pe sfânta Maria mama, pe Iosif tatăl purtător de grijă al lui Iisus şi să ne îndreptăm privirea spre prunc, comoara lor cea mai scumpă. Dumnezeu S-a îmbrăcat în firea umană ca, venind între noi, să ne învețe și învățând, să ne arate acele lucruri pe care noi nu le putem vedea. (Sfântul Ioan Hrisostom). De aceea, la popasul sărbătoresc, voiesc a mă adăuga păstorilor din Betleem, care au avut bucuria să primească vestea cea bună a Nașterii Mântuitorului; odată cu ei, vă îndemn, prin rândurile de faţă: să mergem până la Betleem și să vedem ce ni s-a spus și ce ne-a făcut cunoscut Domnul. (Luca 2, 15).
Mare este bucuria Nașterea Domnului, când Dumnezeu Se smerește și Se întrupează, venind în lume cu o mare ofertă de dragoste, ca Prunc nevinovat, ca „Miel”, spre a ne arăta nouă, tuturor, că Dumnezeu nu are intenții vrăjmașe, că nu este un războinic dornic să facă ordine în lume prin mijloace agresive, ci este un Părinte blajin, Care speră că noi ne vom deschide porțile inimii spre dragoste. Prin Întrupare, Fiul lui Dumnezeu ne-a întors către primăvara bucuriei, după ce a luat asupra Sa chipul nostru și l-a înnoit prin luarea Trupului Său (Sfântul Ioan Damaschin). Nașterea Domnului Iisus Hristos reprezintă sărbătoarea comună a întregii creații, mântuirea lumii, ziua de naștere a omenirii.
Întreaga Creștinătate celebrează Nașterea Domnului cu cea mai mare bucurie și veste, că Dumnezeu nu contenește să intre pururea în viața noastră, să fie alături de noi, să ne însoțească în mod nevăzut, să ne protejeze, să ne ajute și să ne iubească neîncetat, cu o iubire infinită, ca pe fiii și fiicele Sale, fără nici o discriminare. Acesta este un moment al nostru, al celor de față, în toată sfințenia și strălucirea lui. ,,Tu, Doamne Iisuse, precum ai binevoit a Te culca în peşteră şi-n ieslea necuvântătoarelor, aşa binevoieşte a intra şi în ieslea necuvântătorului meu suflet”. Pământul i-a deschis peștera, noi să-I deschidem ieslea. Sfântul Grigore de Nissa (335-395), spunea: „Firea noastră bolnavă cerea să fie vindecată; firea noastră moartă cerea să fie înviată. Pierdusem stăpânirea binelui, trebuia să o primim înapoi. Închiși în întuneric, trebuia să ni se aducă lumina, pierduţi fiind aşteptam un mântuitor, robi fiind aşteptam un eliberator”. El a pătruns în timp și a intrat în timpul nostru creat și l-a binecuvântat. „Creştinule, recunoaşte demnitatea ta! Tu ai devenit părtaş al naturii divine! Nu te întoarce la răutatea ta şi nu trăi coborândute mai jos de demnitatea ta!” El continuă să pătrundă și să ajungă la inimile și mințile oamenilor, cu multă grijă, pace și ușurință. Domnul a venit la noi și a găsit căldură într-o peșteră și a fost născut într-o iesle, pentru ca El să ne poată spune că tăcerea Lui este mai puternică decât orice cuvânt uman. Căci El continuă, chiar și în timpul nostru prezent, să pătrundă în adâncul sufletelor noastre și să insufle lumina Lui în ele.
Cinstiţi slujitori ai Sfintelor Altare, Iubiţi fraţi şi surori împreună-rugători,
Adesea Nașterea Domnului înseamnă pentru omul modern zile libere şi belșug. Astăzi lumea păstrează din sărbătoare mai mult aspectul ei văzut, comercial sau de divertisment. Conținutul ei spiritual, miezul ei duhovnicesc, este abandonat sau trăit în mod pasager.Atmosfera Nașterea Domnului copilăriei din vremurile de altădată este însă încă o realitate nu foarte îndepărtată de sufletele noastre din care învățăm, ne hrănim și ne bucurăm. Și atunci, și acum, Izvorul bucuriei este Hristos născut în ieslea Betleemului. Oricine se uită cinstit în urmă, îşi va da seama limpede cât de mult ne-am schimbat. Colindele erau colinde, nu prilej de benchetuială și adorare a pruncului gastronomic din noi, ci de vestire, de slăvire şi cinstire a Pruncului născut în ieslea săracă a Betleemului. Ajunul Nașterea Domnului era Ajun prin priveghere rugătoare şi postire sfântă, nu oboseală şi ghiftuială trupească care ne împiedică să participăm la slujba din ziua de prăznuire, considerată opţională şi puţin importantă. Mersul la biserică de sărbătoare „când colindele se cântă”, era de la sine înţeles, implicând întreaga familie, cu mic și mare. Simplitatea pregătirii pentru această sărbătoare era simplitate, nu risipă de energie în a cutreiera toate moll-urile pentru a ne satisface pofta după cele materiale. Să nu lăsăm ca aceste realităţi ale vieţii să devină doar nostalgie! Din păcate şi fără a generaliza, în aceste vremuri dominate de un consumism sălbatic, semnificaţia sărbătorii Naşterii Domnului este amplu căptușită de materialism.
Sărbătoarea Naşterii Domnului are, aşadar, un sens continuu prezent, profund, duhovnicesc, care ne priveşte direct şi pe fiecare în parte. Ea este o chemare la conştientizarea statutului nostru de creştin, adică de cunoscător, trăitor şi mărturisitor al Adevărului, Hristos-Dumnezeu. Ceea ce au împlinit păstorii şi magii la Betleem şi atitudinea mărturisitoare a creştinilor din vremuri mai vechi şi mai noi constituie datoria, mandatul şi lucrarea noastră, a creştinilor de azi.
Astăzi noi suntem cei chemaţi să-l purtăm pe Iisus spre ceilalţi. Lumea pierde, iubiţi credincioşi, adevărata imagine a lui Iisus Hristos; omenirii îi scapă adevărata semnificaţie Nașterea Domnului, omul uită că astăzi – astăzi – Dumnezeu intră în lume pentru a o mântui. Astăzi! Ce-i ce ştiu şi nu au uitat ce înseamnă Nașterea Domnului au obligaţia de a le spune şi altora! Bunicii să îi înveţe pe nepoţi, părinţii pe copii, bătrânii pe tineri: astăzi s-a născut mântuirea noastră, Iisus Hristos. Acesta e cel mai mare dar pe care-l putem face: să dăruim celorlalţi adevărata semnificaţie a sărbătorii – Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi, Iisus Hristos s-a născut astăzi pentru a ne mântui. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că pe creştin „totul să-l arate creştin: mersul, privirea, îmbrăcămintea, glasul. Vă spun acestea, nu pentru a ne lăuda că suntem creştini, ci pentru a ne pune viaţa în rânduială spre folosul celor ce ne văd”.
Iubiţi fii duhovnicești, împreună rugători, Sărbătoarea Naşterii Domnului, a Anului Nou şi a Botezului Domnului să vă aducă părtăşie de mai multă bucurie, de mai multă iubire, de mai multă nevinovăţie şi de mai multă seninătate, iar noi primind toate acestea de la Hristos, să le împărtășim și celor din jur, ca prin aceasta într-un gând toate bune să mărturisim.
Iubiţilor fraţi preoţi, ostenitorilor din sfintele mănăstiri şi alesului popor a lui Dumnezeu, har îmbelşugat, pace nemăsurată, linişte îndestulătoare şi bucurie sfântă de la Hristos Cel născut în ieslea săracă şi luminoasă a Betleemului, iar din parte-mi părintească îmbrăţişare.
Întru mulți și binecuvântați ani !!!
Al vostru către Hristos-Domnul rugător,
+PETRU,
Prin harul lui Dumnezeu EPISCOP DE UNGHENI ŞI NISPORENI
Nașterea Domnului 2018/2019
