Părintele duhovnicesc este superior părintelui după trup

3488

„Iată, eu și pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu”. Eu nu am vrut să am în lume copii după trup și Dumnezeu mi-a dat ca să vă am ca fii duhovnicești. Acest citat mă alină și îmi imaginez că și vouă vă aduce bucurie. Vă am pe voi drept copiii mei și voi mă aveți ca părinte duhovnicesc.

Părintele duhovnicesc este superior părintelui după trup. Pentru că, dacă văd că vă loviți piciorul de piatră, voi fi îngrijorat; voi alerga și vă voi ajuta. Dacă vă văd târâte prin tribunal pentru vreo datorie pe care nu ați achitat-o, mă voi grăbi și o voi plăti în numele vostru. Dacă văd oameni judecându-vă, înjurându-vă și defăimându-vă, mă voi zori să vă iau partea și să vă apăr.

Dacă văd că sunteți triste și nu aveți nicio consolare nicăieri, mă voi strădui să las o picătură din sângele meu să curgă, dacă este posibil, să vă mângâie. Dacă văd că sunteți bolnave, nu pot decât să vă ofer vreun fel de asistență privind tratamentul. Pentru că sufletul meu este îndurerat; nu pot să vă văd în nevoie și să fiu indiferent. Pentru că voi mi-ați fost date de către Sfântul Duh și vă compătimesc.

Dacă sunteți sub stăpânirea vreunui drac, dacă sunteți în pericol din cauza patimilor, dacă ești tulburate din pricina vreunui lucru sau altul, eu nu mă pot odihni. Încerc prin toate mijloacele posibile să vă ușurez. Vă dau chiar dezlegare de păcate, ca să puteți merge la Cer dezlegate. Dar totul depinde de voi.

Sunt dispus să vă dau tot ce am vorbit. Știți asta de mulți ani și o vedeți în fiecare zi. Dar atârnă de credința voastră și de respectul vostru. Se bazează pe devotamentul și pe râvna pe care le aveți pentru mine. Trebuie să aveți simțăminte proporționale pentru mine, ca să aplicați ceea ce este adecvat poziției voastre, dacă vă voi supraveghea și voi fi păstorul vostru. Întrucât se pare că sunt un păstor nevrednic. Nu sunt vrednic, știu, dar sunt cel care este aici.

Dar un păstor este mereu grijuliu. Când vede că vine lupul, nu numai că încearcă să păzească oile prin toate mijloacele disponibile, dar îi cheamă și  pe alții să-l ajute. Păstorul strigă, fluieră, aruncă pietre spre animalele care sunt incapabile de judecată. Eu fac la fel, surorilor: câteodată strig, altădată vă dojenesc aspru, și apoi mă cuprinde furia. Pentru că eu sunt păstorul unor oi care au capacitatea de a raționa. Dar nu ar trebui să fie nevoie să fiu așa. Întrucât animalele neraționale nu au rațiune. Ele nu înțeleg. Dar pentru cei care au rațiune, un cuvânt de la păstor și ele ar trebui să asculte. Din moment ce, din cauza ingerinței dracilor, a obiceiului rău sau a lipsei de considerație față de păstor, ele nu ascultă doar cu un cuvânt, tot ceea ce am vorbit trebuie aplicat.

Numai cuvântul scris, cuvântul Evangheliei este suficient pentru a învăța o turmă de oameni și pentru mine ca să o protejez de lupul ascuns, de Diavol. Din moment ce nu ascultăm cuvântul, eu sunt destul de nenorocos și trebuie să lupt, câteodată strigând, câteodată cu penitențe, altădată mângâind, totdeauna păzindu-vă să nu depășiți limitele.

Surorilor, nu fiți alarmate de ceea ce vă spun, ci întipăriți profund în inimile voastre, căci într-o zi voi pleca și veți avea nevoie. Dragostea mea mă face să vă spun aceste lucruri. Este vorba despre afecțiunea duhovnicească pe care nu o pot exprima altfel decât prin ceea ce vă spun.

 Trebuie să mă ascultați. Aceste cuvinte neînsemnate ale mele sunt testamentul meu și trebuie să le păziți.

Nu am venit aici să mă întind pe saltele moi și să mă odihnesc după pofta inimii; am venit să mă smeresc. Nu am venit aici pentru glorie și onoare și ca voi să-mi spuneți „domnule”; am venit să fiu înjurat, să fiu flămând, însetat, să muncesc, să trudesc să fiu batjocorit, să fiu călcat în picioare pentru dragostea lui Hristos. Nu sunt „domn”. Maica Domnului și Fiul ei sunt Doamna și Domnul. Sunt slujitorul vostru. V-am slujit mulți ani. Sunt robul vostru; nici măcar nu vreau să-mi spuneți „Avva”. Nu-mi place și nu vreau, dar este spre cinstea voastră că mă onorați așa.

Sfântul Antim de Hios despre părintele duhovnicesc

Sursa: Αγίου Ανθίμου της Χίου, Διδαχές Πνευματικές – Άρτος Ζωής, editată de  Antonios N. Kharokopos, vol. II, Sfânta Mănăstire a Maicii Domnului din Help, Hios, Atena 2001.

Traducere: Denisa Borza

Sursa: www.pemptousia.com 

 


Articole Asemănătoare
5099

Traista fericirii noastre pământeşti

Nefericirea pe care Dumnezeu o îngăduie să vină asupra noastră este mai bună decât fericirea pe care ne-o zidim singuri. Dumnezeu îngăduie nefericirii să vină totdeauna la vreme asupra credincioşilor săi. Ea este ca glasul prietenului ce strigă la miezul nopţii celor ce dorm: Arde! Înţeleptul părăseşte casa cuprinsă de flăcări şi, lăsând-o să ardă, […]

Articole postate de același autor
3040

Cum ajung sărac cu duhul?

Recent, una dintre enoriașele mele mi-a scris, adresându-mi următoarea întrebare. Cu permisiunea ei, doresc să vă împărtășesc întrebarea și răspunsul meu, întrucât cred că este o întrebare pe care mulți dintre noi ne-o punem în diferite perioade ale vieții. Ea a scris: “ Mă întrebam cum să ajung smerită. Par să oscilez între mândrie și […]