Un film de scurt metraj. Personajul principal este o mică fetiţă de șapte anişori, a cărei zi de naștere cade în ajunul Crăciunului. Din cauza sărăciei ea decide să-şi vândă păpuşa preferată pentru a putea procura o plapumă pentru mama bolnavă. Dorind să dea un anunţ, se adresează la editorul unui ziar, istoria evoluând neașteptat.
E foarte potrivită comparaţia cu mâncarea, cum mama găteşte şi încearcă să facă mâncarea cat mai gustoasă, ca şi copilul fără poftă s-o mănânce cu plăcere. Dar, în acelaşi timp, mănâncă şi părinţii. Noi oare n-ar trebui să citim? Mulţi părinţi stau şi se uită la televizor şi îi spun copilului să meargă să citească. […]
Preotul Constantin Necula, profesor la Facultatea de Teologie de la Sibiu, spune, într-o scrisoare adresată copiilor români, apărută recent în cartea „Lăsaţi Copiii să râdă – 100 de scriitori români pentru Copilărie”, că vârstele merg cu noi toată viaţa şi copilăria nu se termină niciodată, el sfătuindu-i pe copii şi să nu se teamă să […]
