Până când înlăuntrul nostru nu „se zideşte” o „inimă nouă”, toată mântuirea noastră este o spoială

561

Indreptarea noastră trebuie să pornească de aici, de la inimă. Până nu îndreptăm acest izvor, totul este în zadar. Fântâna otrăvită o poţi vindeca coborându-te la izvorul ei şi vindecând izvorul ei.

Repararea ţevilor n-ajută nimic. A căuta să te îndrepţi şi să te mântuieşti fără îndreptarea inimii ar însemna ca şi când ai aştepta tămăduirea unei fântâni otrăvite de la repararea ţevilor.

Până când înlăuntrul nostru nu „se zideşte” o „inimă nouă” şi curată, toată mântuirea noastră este o spoială, o casă zidită pe nisip. Iisus Mântuitorul mustra pe iudei tocmai pentru această spoială, pentru lipsa „inimii curate”, lipsa duhului.

Preot Iosif Trifa, Oglinda inimii omului, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2009, p. 11


Articole Asemănătoare
6226

Cum vine omul la smerenie?

Ferice de omul care-şi recunoaşte neputinţa. Fiindcă această recunoaştere i se face lui temelie şi rădăcină, şi început a toată bunătatea. Căci de ar cunoaşte cineva cu adevărat şi ar simţi propria lui neputinţă, atunci şi-ar aduce imediat sufletul din lenea care întunecă cunoaşterea, şi ca o comoară ar strânge pentru el paza. Dar nimeni nu-şi […]

Articole postate de același autor
253

Eu nu ştiu ce iubire e aia care poate să renunţe…

Dacă iubeşti pe cineva, în ciuda păcatelor sale (ca minciuna, nestatornicia, făţărnicia), dar după multe încercări nu reuşeşti să-l schimbi, e bine să renunţi la iubirea aceasta? – Dragă, eu nu ştiu ce iubire e aia care poate să renunţe…Adică, ori îl iubeşti, şi-l iubeşti cu defecte cu tot, ori nu-l iubeşti, şi nu-l iubeşti […]