Indreptarea noastră trebuie să pornească de aici, de la inimă. Până nu îndreptăm acest izvor, totul este în zadar. Fântâna otrăvită o poţi vindeca coborându-te la izvorul ei şi vindecând izvorul ei.
Repararea ţevilor n-ajută nimic. A căuta să te îndrepţi şi să te mântuieşti fără îndreptarea inimii ar însemna ca şi când ai aştepta tămăduirea unei fântâni otrăvite de la repararea ţevilor.
Până când înlăuntrul nostru nu „se zideşte” o „inimă nouă” şi curată, toată mântuirea noastră este o spoială, o casă zidită pe nisip. Iisus Mântuitorul mustra pe iudei tocmai pentru această spoială, pentru lipsa „inimii curate”, lipsa duhului.
Preot Iosif Trifa, Oglinda inimii omului, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2009, p. 11
