- Da nu prea aveţi icoane prin casă, nu obişnuiţi? - Nu părinte, să stricăm pereţii că-s de beton, am una stă pe dulap acolo, alta e după dulap...
- Să-ţi fie milă să baţi un cui să stea acolo Dumnezeu în casa ta să te păzească. Asta-i ortodoxia modernă. Nu că n-are nevoie de Hristos, dar încă şi-i strică designul în casă.
Asta înseamnă să fii ortodox şi să nu te bucuri de ortodoxie...
Există o pildă teribilă în biserica coptă, în care, la un moment dat, un nene din ăsta copt, un egiptean, care nu prea le avea el cu credinţa, merge în piaţă şi vede nişte icoane. Îşi zice el: „Ia să-L iau pe Feciorul ăsta! E El puţin rănit în coastă, însă Îl iau cu mine…” […]
După îndătinata tradiţie liturgică, înainte de începerea Postului Mare parcurgem o perioadă de trecere numită în popor săptămâna albă, a brânzei ori a untului. Aceste numiri reprezintă o formulare populară a perioadei de şapte zile dinaintea postului propriu-zis, în care nu se face dezlegare la carne, ci doar la produse din lapte, ouă şi peşte. Se urmăreşte […]
