„Orice păcat este o plecare de «acasă», o plecare de la Tatăl nostru ceresc. De aceea, în călătoria postului ce urmează, primim învățătură de la Domnul Hristos că este bine să rămânem întotdeauna, indiferent de vremuri, în legătură cu Dumnezeu, cu Tatăl cel Ceresc, că este bine să nu mergem în zone în care ne pierdem sufletul, că este bine să rămânem «acasă». Iar dacă cumva, din diferite pricini, am plecat de «acasă», și indiferent de cât de greu este păcatul săvârșit, să avem încredințarea că Dumnezeu, văzând întoarcerea noastră la El, ne iartă, ne primește în casa Bisericii și a Împărăției Sale. Iar dacă facem parte din acei oameni care am rămas cuminți «acasă», se cuvine a nu privi cu superioritate la cei păcătoși, ci să ne bucurăm când unul dintre aceștia - fie că ne este frate, soră, vecin, dușman sau prieten – se întoarce. Aceasta este marea taină: uneori, rămănând «acasă» și fiind drepți și credincioși, prin judecata celor păcătoși devenim în fața lui Dumnezeu oameni pentru care El se mânie. Dumnezeu se bucură mai mult de întoarcerea unui păcătos decât de atitudinea de om superior pe care uneori noi o avem față de cei păcătoși”.
(Mitropolitul Teofan al Moldovei și Bucovinei)
Sursa: doxologia.ro
