– De ce credeţi că trebuie să ne păstrăm virginitatea până la căsătorie? Nu trebuie mai întâi să trăim împreună, să ne cunoaştem mai îndeaproape unul pe celălalt, să ne dăm seama dacă ne potrivim sau nu?
– Această părere contemporană potrivit căreia fără apropiere fizică nu este posibilă cunoaşterea reciprocă este un mit, o eroare. Modul ideal de cunoaştere reciprocă este a te întâlni o vreme – o jumătate de an, un an – păstrând cuvenita distanţă. In acest răstimp cei doi se pot cunoaşte şi înţelege la nivel psihologic – fiindcă şi problemele sexuale, în majoritatea lor, apar apoi în familie tocmai din pricina problemelor de nivel psihologic. Imediat ce începe să sufere înţelegerea la nivel psihologic dintre soţi, relaţia se strică şi în planul apropierii fizice.
Iată un exemplu. Un cuplu era căsătorit de opt ani. Nu aveau copii. La început au avut relații excepțional de bune tocmai la nivelul apropierii fizice. Li se părea că se înțeleg, dar, la un moment dat, au început probleme cu caracter secundar: el avea dificultăți la locul de muncă, ea avea problemele ei și au început să-și facă reproșuri. S-a dovedit subit că nu aveau o relație apropiată la nivelul dialogului, nu exista între ei o înțelegere autentică. Soția a început să se supere, să se închidă în sine, și bineînțeles că toată atracția fiziologică dintre ei a început să se estompeze. Și gata! Ea a hotărât să îl părăsească.
Iată, deci, originea divorțurilor. Oamenii greșesc foarte, foarte mult punând pe prim plan compatibilitatea sexuală. Suntem mult mai profunzi decât vrem să credem despre noi înșine. Compatibilitatea fiziologică nu e decât un strat al relațiilor conjugale. Există multe alte niveluri: nivelul simpatiei, nivelul respectului, nivelul înțelegerii, nivelul dragostei. Nivelul Dragostei adevărate.
Dmitry Semenik, Dragostea adevărată, Editura Sophia, Bucureşti, 2012, p. 91-92
