În clipa în care lui Miri Ruthford i s-a rupt apa la numai 22 de săptămâni de sarcină, ea și soțul ei Eric au știut că bebelușul lor este în pericol.
Din cauză că era atât de mic, doctorii au avut îndoieli serioase cu privire la șansele de supraviețuire ale copilului, sfătuindu-i pe Miri și Eric să lase copilul să moară. Centrul Medical Suedez din Seattle nu a dorit să „trateze în mod agresiv” copilul prematur.
Eric și Miri, care și-au numit micuțul băiețel Gabriel, au vrut ca medicii să facă tot ce le stă în putință pentru a-l salva, în ciuda politicii spitalului care descurajează intervențiile pentru copiii atât de fragili. „Medicul ne-a sfătuit să nu solicităm procedurile de resuscitare, argumentând că șansele de reușită erau foarte mici pentru acea vârstă gestațională”, își amintește Eric.
Unul dintre medici chiar i-a spus lui Eric că și dacă va da curs solicitării, implicarea sa nu va fi totală în salvarea lui Gabriel.
„Am vrut să îl salvăm fiindcă am crezut în șansa lui la viață”, a spus Eric pentru LifeSiteNews. „Era foarte sănătos înainte de a se naște, iar travaliul înainte de termen s-a produs din motive necunoscute. Ne-am dat seama că va fi în pericol mare imediat ce se naște, dar am vrut să încercăm să îl salvăm.”
Medicii le-au spus părinților îndurerați că și dacă Gabriel va reuși să supraviețuiască, ar putea să rămână cu dizabilităţi: să fie orb, surd sau cu paralizie cerebrală.
„Am știut că este copilul lui Dumnezeu indiferent de situație,” a mai declarat Eric pentru LifeSiteNews. De asemenea, a mai spus că, atât el cât și Miri, erau „suspicioși cu privire la recomandările medicilor de a-și lăsa copilul să moară, deoarece cultura actuală este cea în care două treimi dintre copiii nenăscuţi diagnosticaţi cu sindromul Down sunt avortați.”
Eric și Miri s-au întrebat: „Aceeași cultură ne spune acum să ne lăsăm copilul să moară pentru că ar fi mai bine pentru o persoană cu dizabilități să nu se nască?”
„Nu am de gând să renunț la copilul meu doar pentru că este o situație grea”, a spus Miri.
Familia Ruthford, care pledează pentru cultura pro-viață, a decis să lupte pentru viața copilului lor. „Am considerat întotdeauna că încă din momentul concepției un copil este copil”, a explicat Miri. Fiică de preot creștin-ortodox, Miri a fost întotdeauna pro-viață. Eric a spus celor de la LifeSiteNews că a ajuns să respecte viața „la adevărata sa valoare” după convertirea sa la Ortodoxie acum 14 ani.”
Gabriel s-a născut cu o greutate de 453 de grame, dar astăzi el este un copil fericit în vârstă de 3 ani. Mama lui îl descrie ca fiind un pic mai micuț decât ceilalți, dar în rest este un copil ca toţi ceilalţi: îi place să se joace cu tractorașe, avioane și să cânte melodia „The Wheels on the Bus” foarte des.
Eric a spus pentru LifeSiteNews că „în ultima vreme Gabriel a ajuns să memoreze cărți pentru că ne pune să i le citim de nenumărate ori, după care ni le povestește el. Se duce la grădiniță și se descurcă destul de bine.”
Între timp, spitalul și-a cerut scuze față de familia Ruthfold.
Încercarea grea prin care a trecut familia Ruthfold evidențiază faptul că medicina modernă reușește să salveze copii aflați în stadii din ce în ce mai mici de prematuritate. În luna octombrie, Asociația Americană a Inimii și Academia Americană de Pediatrie au lansat noi standarde, scăzând vârsta de resuscitare neonatală de la 23 de săptămâni la 22 de săptămâni, bazându-se pe exemple clare că astfel de copii reușesc să supraviețuiască datorită tratamentului medical, fără a avea apoi probleme serioase de sănătate.
Centrul pentru Controlul Bolilor a raportat că, în Statele Unite, în fiecare an, se nasc circa 13.000 de bebeluși cu vârste cuprinse între 22 și 25 de săptămâni, dintre care 5.000 sunt cu vârste curpinse între 22 și 23 de săptămâni. Conform celor de la Seattle Times, 72% dintre bebelușii născuți la 25 de săptămâni supraviețuiesc și o majoritate clară – 55% – dintre cei de 24 de săptămâni trăiesc, de asemenea. Chiar și în cazul copiilor care se nasc la 23 de săptămâni, 1 din 4 copii trăiesc. În ceea ce îi privește pe copiii născuți la 22 de săptămâni, procentul scade sub 10%.
„Problema este că bebelușul născut la 22 de săptămâni și 0 zile este mult mai prematur decât cel născut la 22 de săptămâni și 7 zile”, spune neonatologul Dr. Andrew Beckstrom pentru publicația Seattle Times. „Avem o credință care spune că fiecare zi contează la acea vârstă gestațională.”
Însă unii experți din domeniul medical afirmă că aceste statistici sunt învechite și vârsta de 22 de săptămâni este noul standard de viabilitate. The New England Journal of Medicine a publicat un studiu în luna mai care demonstrează că un copil din 4 născuți la vârsta de 22 de săptămâni supraviețuieşte după ce primeşte tratament medical.
Studiul a avut în vizor un număr de 79 de copii născuți la 22 de săptămâni și a descoperit că 18 dintre aceștia au supraviețuit. Dintre cei 18 supraviețuitori, 7 nu au prezentat nicio deteriorare moderată sau severă de sănătate odată ajunși la vârsta preșcolară.
Șeful secției de Neonatologie de la Universitatea din Florida Dr. David Burchfield a rezumat astfel: „Dacă nu faci nimic, acești copii nu vor supraviețui, dar dacă faci tot ce poți, o parte dintre ei vor trăi.”
Eric a spus pentru LifeSiteNews: „Creierul și corpul copilului au o capacitate de recuperare dintr-o situație de traumă mai mare decât o au adulții, așa că sunt speranțe mai mari decât ați putea crede pentru ca ei să se recupereze din punct de vedere al dezvoltării.”
Dar mai este ceva de spus în această poveste.
Raportul celor de la Seattle Times în ceea ce privește familia Ruthford a ignorat un aspect absolut esențial pe care Julia Duin de la Get Religion l-a observat: Credința creștină a lui Miri și a lui Eric i-a făcut să îl considere pe micul Grabriel o persoană care merită să fie salvată, iar credința lor i-a susținut în toată această perioadă în care Gabriel a stat internat în spital.
„Ne amintim de chinul prin care am trecut la Unitatea de Terapie Intensivă de Neonatologie în fiecare zi”, spune Eric celor de la LifeSiteNews. „Mi-a oferit șansa de a înțelege mai profund ce înseamnă mijlocirea. Nu înseamnă numai să ceri oamenilor să se roage pentru sănătatea ta dar să le ceri să se roage și în numele tău, fiindcă tu nu ai avut timp și ai fost copleșit de întâmplări și de situație.”
Familia Ruthford a spus, de asemenea, că a cerut și mijlocirea divină. „Sfântul Ioan Maximovici din San Francisco este sfântul protector al familiei noastre”, ne-a spus Eric. „Spitalul în care s-au întâmplat toate cele povestite se află la mică distanță de biserica unde Sfântul Ioan a fost depus în 1966. Unul dintre preoți ne-a îngăduit să luăm racla cu sfintele moaște pe timpul nașterii lui Gabriel.”
Eric a fost voluntar al păcii în Ucraina. Viața lui s-a schimbat în 2001 când a trecut de la a fi un rătăcitor într-ale spiritualității, la a fi creștin-ortodox, acum fiind autor, lector, avocat pentru copiii născuți prematur, blogger și jurnalist. Eric a ajutat, de asemenea, și ca ofițer financiar al Casei lui Rafael din San Francisco, un adăpost pentru familii care nu au unde să stea, centru condus de creștini-ortodocși care consideră potrivit să locuiască la rândul lor acolo.
sursa http://stiripentruviata.ro
