– Multe prietene mi-au zis că-s habotnică, dar eu nu vreau să am un prieten numai pentru a zice că am. Sfinţia voastră ce ziceţi?
– Minunat spui şi bine faci! Noi nu trebuie să avem prieteni, noi nu trebuie să ne căsătorim, noi nu trebuie să nu ne căsătorim, noi nu trebuie să ne călugărim. Nu există trebuie aici, ci noi ne bucurăm de viaţă în felul în care doreşte inima noastră şi rânduieşte Dumnezeu cu voia noastră. Când eşti plină de Dumnezeu şi eşti plină de bucurie, lucrurile vin de la sine, fie că te măriţi sau nu. Sfântul Apostol Pavel spunea: „Bine este celui care vrea să ţină fecioara acasă”.
Este starea de feciorie în celibatar şi a băiatului şi a fetei. Starea de celibatar e binecuvântată, odată ce Sfânta Biserică hirotoneşte şi preoţi în această stare. Aşadar, măicuţă, ascunde-ţi darul chiar şi sub porecla de „habotnică”! Tu să fii onestă cu tine şi credincioasă Domnului! Miresele Lui Hristos uneori sunt ascunse sub nişte baticuri foarte groase, dar la înviere mulţi se vor uita cu admiraţie. Dacă ai bucurie, fii habotnică, dacă n-ai, învaţă bucuria.
Din Monahia Siluana Vlad, Deschide Cerul cu lucrul mărunt, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 193
