Într-o zi mi s-a adresat o femeie: „Părinte, de mulți ani citesc rugăciunile, le citesc și dimineața și seara, dar cu cât mai mult le citesc, cu atât mai puțin îmi sunt pe plac și cu atât mai puțin cred că mă pot considera o persoană credincioasă. Nu doar că sunt obosită de aceste rugăciuni, deja nici nu mai reacționez le ele.
Atunci i-am spus: „Nu mai citiți rugăciunile de dimineață și de seară.”
Femeia s-a mirat : „Cum să nu le citesc?” Am repetat: „Lăsați-le, nu le mai citiți. Dacă inima dumneavoastră nu răspunde la aceste rugăciuni, atunci ar trebui să găsiți un alt mod de a vă ruga. Cât timp acordați rugăciunilor de dimineață? ” „ Douăzeci de minute”. „Sunteți gata să-I acordați douăzeci de minute lui Dumnezeu?” „Desigur”. „Atunci alegeți o singură rugăciune pe care să o citiți timp de douăzeci de minute. Citiți câte o frază din ea, apoi meditați la conținutul acesteia, apoi citiți următoarea frază, meditați și la conținutul ei, repetați-o din nou, încercați să vedeți dacă vă conduceți de cuvintele ei în viața dumneavoastră, dacă sunteți gata să trăiți în așa fel, încât această rugăciune să devină o realitate a vieții dumneavoastră.”
Spuneți în rugăciune: „Doamne, nu mă lipsi pe mine de binele cel ceresc”. Ce înseamnă aceasta? Sau: „Doamne, izbăveşte-mă de chinurile cele veşnice”. Care este pericolul acestor chinuri, cu adevărat vă este frică de ele, aveți nădejde cu adevărat că veți fi izbăvită de ele?” Femeia mi-a urmat sfatul și, în curând, rugăciunile ei au prins viață.
Trebuie să ne învățăm să ne rugăm. Trebuie să ne perfecționăm; nu ne putem permite să stăm în fața icoanei și să rostim vorbe goale.
Din cartea Mitropolitului Ilarion Alfeyev "Despre rugăciune"
traducere Lozan Natalia
