Pocăinţa începe în momentul în care îţi dai seama că nu eşti mai bun decât vameşul

240

– Pocăinţa cum se începe, părinte?

– În momentul în care îţi dai seama că nu eşti mai bun decât vameşul. Dacă fariseul n-ar fi spus nebunia aceasta: „Mulţumescu-ţi Ţie, Doamne, că nu-s ca acesta”, poate că s-ar fi mântuit şi el. Dar, când s-a comparat că-i mai bun – „Mulţumesc, Doamne, că nu-s ca vameşul” – a mers în fundul iadului. Deci, pocăinţa în care-ţi dai seama că nu eşti mai bun ca altul, ci dimpotrivă. Pentru că, atunci când te împărtăşeşti, ce spui: „Dintre păcătoşi, cel dintâi sunt eu”.

Părintele Adrian Făgeţeanu, Viaţa mea. Mărturia mea, Editura Areopag, București, 2011, p. 65

 


Articole Asemănătoare
332

Sensul vieţii omeneşti constă în aceea de a lucra necontenit asupra ta

În aceste condiţii în care trăiam,  ne este destul de greu să dobândim harul rugăciunii inimii. Pentru noi e necesar ca tot timpul să ne ţinem de veşmântul Domnului şi să nu-I uităm niciodată Numele, iar dacă ne-am risipit şi ne-am sustras atenţia, imediat să ne adunăm şi iarăşi să zicem rugăciunea. Numai astfel ne […]

Articole postate de același autor
27

Ce poate duce la pierderea harului?

Poate să existe o anumită împrejurare, un anumit păcat sau oricare altă pricină în purtarea noastră care duce la pierderea harului? Omeneşte vorbind, dacă avem un prieten bun, dar nu punem preţ pe prietenia lui şi ne purtăm urât, fără îndoială, vom pierde această prietenie. Şi abia când o vom pierde ne vom da seama […]