Nimic nu este mai de preț decît libertatea, căci doar din condiția de libertate poate fi trăită și dăruită iubirea. De aceea libertatea nu este condiționată de nimic: nici de legi, nici de sărăcie, nici de boală, nici măcar de lanțuri și sabie.
Libertatea este o stare de spirit a omului care privește dincolo: dincolo de sabie, dincolo de cușcă, dincolo de boală, dincolo de moarte, dincolo de legile trecătoare ale stapinirorilor muritori. De aceea apostolul Pavel se întreabă:oare cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? - “Căci sînt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru” (Romani 8, 38-39).
Fiind libertatea atît de la îndemînă, încît nici sabia și nici lanțul sa nu o poată speria, e păcat să te faci rob de bunăvoie nălucirilor mulțimii.
Dar robul nu înțelege chemarea libertății, căci libertatea inafara stăpânului este moarte pentru el.
Sclavia spiritului a cuprins omenirea și întunericul se lasa peste lume. Acum răsună limpede întrebarea lui Hristos: “Oare cînd voi veni, mai găsi-voi credință pe pămînt?” (Luca 18,8).
Părintele Savatie (Baștovoi)
