Ne numim creştini, dar ducem crucea târâş şi am fi buni bucuroşi să scăpăm de ea

855

Deosebirea, marea deosebire între noi şi Iisus, e că Iisus nu avea vină, pe când noi toţi avem vină. Şi iarăși, cea mai mare deosebire: Cel nevinovat, Iisus a primit crucea, n-a ocolit-o, nu s-a apărat de ea, n-a stricat nevinovăţia Sa, n-a ameninţat stăpânirea omenească ce-L răstignea, ci s-a purtat blând, ca Mielul lui Dumnezeu cu cei ce-L răstigneau, şi-L huleau după ce L-au răstignit.

Noi, dimpotrivă, căutăm pe toate cărările, cum să scăpăm de cruce, cum să ne strigăm nevinovăţia, cum să ne ascundem păcatele şi să strigăm în gura mare, cruce grea avem de dus. Ne numim creştini, dar ducem crucea târâş şi am fi buni bucuroşi să scăpăm de ea.

Noi facem de ruşine Crucea lui Hristos, dar şi Crucea lui Hristos ne face pe noi de ruşine. Căci să fim drepţi: nouă încă nu ne-a îndesat nimeni cununa de spini pe cap, încă nu ne-a bătut nimeni piroane în mâini şi în picioare şi încă nu şi-a bătut nimeni joc de noi, cum şi-a bătut de Iisus.

Dar, chiar acestea toate de le-am pătimi, trebuie să răbdăm pentru mântuirea noastră, aşa cum le-a răbdat Hristos, tot pentru a noastră mântuire. Nu este o altă cale de mântuire, de ispăşire a păcatelor decât calea Crucii. Dacă ar fi fost alta, Dumnezeu ne-ar fi arătat-o pe aceea.

Prin cruce, prin suferinţa unei răstigniri în viaţă, se intră în împărăţia lui Dumnezeu. Şi se intră cu atât mai sigur, cu cât răbdăm o răstignire nedreaptă.

Deci, cel ce vrea să se mântuiască n-are pe nimeni de osândit pentru crucea pe care o duce. Cine s-a hotărât cu toată puterea sufletului său să vină la Iisus, răstignirea-l așteaptă, dar acesta iubește din tot sufletul pe cei ce-l răstignesc. În necazuri se vede iubirea omului de Dumnezeu și de oameni. În cuptorul suferințelor de tot felul se curătește sufletul omenesc pentru Împărăția lui Dumnezeu. Și suferința smerește trufia omului și Îl face pe Dumnezeu prieten. Așa să vă tâlcuiți crucea pe care o aveți fiecare de dus! În Cruce Dumnezeu a ascuns o taină: taina mântuirii fiecăruia. Vai de cel ce nu are o cruce de dus: acela n-are prin ce se mântui.

Extras Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca – Rostul încercărilor, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2008, p. 140-142


Articole Asemănătoare
254

Unde-i hulă, acolo-i şi diavolul

Dialehti Gheorgopulos locuitoare din Eghina, povestea în 1983: „Atunci când fiul meu Gheorghios era de zece ani, i s-au întâmplat cele ce urmează. Era elev la şcoala primară. Într-o zi, întorcându-se acasă, nu i-a plăcut mâncarea. S-a mâniat şi, luând o portocală să mănânce, în acelaşi timp L-a hulit pe Dumnezeu. N-a apucat să cureţe […]

Articole postate de același autor
8725

Diavolul dintr-o scânteie poate declanşa un incendiu mistuitor

Diavolul poate să facă o furtună şi dintr-o lingură de apă, iar dintr-o scânteie el poate declanşa un incendiu mistuitor. Lângă o barieră coborâtă pe calea ferată s-a oprit să aştepte, până va trece trenul, un motociclist. Din urma lui a venit o căruţă, iar apoi un automobil. Tot lângă barieră, pe marginea dumului, un […]