Munca începută și sfârșită cu rugăciunea poartă în sine amprenta binecuvântării lui Dumnezeu

1312

  Tatăl nostru Ceresc şi Iisus Hristos ne-au arătat prin exemplul şi prin învăţăturile Lor că munca este foarte importantă. Dumnezeu a muncit pentru a crea cerul şi pământul. El a făcut ca apele să se strângă la un loc, a făcut ca verdeaţa, iarba şi pomii să crească pe pământ. El a creat soarele, luna, stelele și fiecare fiinţă din mare sau de pe uscat.

Discutăm cu Nicolae Sadovei, prorectorul Universității de Stat din Moldova și specialist în dreptul muncii, despre importanța rugăciunii în desfășurarea muncii noastre.

- Pe masa din  biroul Dumneavoastră este nelipsită Sfânta Scriptură. Cât de importantă este prezența Bibliei la locul de muncă?

- Este foarte important, pentru că în fond prezența Sfintei Scripturi este o cale de a comunica cu Dumnezeu. Această carte de o valoare incontestabilă nu presupune pur și simplu citirea unui rând sau a unei pagini, ci o comunicare profundă cu Dumnezeu, prin intermediul căreia se primește  o frumoasă încărcătură, suficientă pentru întreaga zi. Biblia trebuie să devină cartea de căpătâi a fiecărui om. Și fiecare credincios să-și aibă Biblia sa și să nu poată fără ea. Cu ea să se încălzească, din ea să se hrănească și în ea să-și afle odihna. Hristos trebuie să ne atragă pe toți în câmpul luminii Lui, după cum o lumânare atrage spre sine toate vietățile care umblă și zboară prin întuneric.

- Biserica ne învață că omul are două îndatoriri: să muncească și să se roage. Cum priviți acest aspect?

- Dacă abordăm aceste elemente în integritatea și integralitatea lor, atunci acestea trebuie să creeze un corp comun, pentru că în calitatea noastră de ființe create de Dumnezeu suntem legați de Cel de Sus, chiar și acei ce nu-și dau seama și nu-l recunosc pe Dumnezeu ca Tatăl Ceresc, dar care mai devreme sau mai târziu vor sta în față cu El. Atât munca, cât și rugăciunea sunt elementele care ne integrează în spațiul divin, realizează legătura indisolubilă între noi și Dumnezeu. Eu sunt de părerea, că un creștin nu trebuie să accepte orice loc de muncă luând în considerare, că banul obținut nu ar putea întotdeauna  să aducă satisfacție. Munca a fost modul de a trăi pe pământ din momentul în care Adam şi Eva au părăsit grădina Edenului. Domnul i-a spus lui Adam: „În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea”. Adam şi Eva au lucrat pământul pentru ca ei să poată avea cele necesare lor şi copiilor lor.

- Putem spune că ar trebui să existe un echilibru între rugăciune și muncă?

- Munca începută și sfârșită cu rugăciunea poartă în sine amprenta binecuvântării lui Dumnezeu. Ea reprezintă o activitate efectuată în numele Domnului și sprijinită de harul puterii Sale. El ne-a și avertizat de altfel, că fără de El nu putem face nimic. Indiferent de activitatea pe care o desfășurăm, funcția pe care o ocupăm noi trebuie să conștientizăm, că munca reprezintă o poruncă divină prin care, pe de o parte, noi ne agonisim cele trebuitoare vieții, iar pe de altă parte reprezintă mijlocul de a ne desăvârși calitățile fizice și sufletești, și astfel să devenim împreuna-lucrători cu Dumnezeu la desăvârșirea creației. Nu lipsit de temeinica motivație s-a spus că geniul uman creator de valori este nu numai inspirație, ci și transpirație. Omul se împlinește pe sine ca personalitate în oricare domeniu de activitate numai prin creația valorilor printr-o muncă stăruitoare. ,,Omul se naște spre osteneală, precum puii vulturului pentru a zbura în înălțimi" ne îndeamnă cuvintele Scripturii Sfinte.

- Cum înțelegeți afirmația: Lenea ruginește mintea?

- Precum spunea și înțeleptul Solomon, că munca este cea mai mare comoară a omului și firește că comoara adevărată nu ruginește niciodată. Prin muncă devenim împreună-lucrători cu Dumnezeu. Pe de altă parte, lenevia este combătută cu multă hotărâre de cuvântul lui Dumnezeu scris sub inspirația Duhului Sfânt. El ne oferă pilda necuvântătoarelor, care au înscrisă în ființa lor porunca muncii, a acțiunii de câștigare a bunurilor necesare vieții: „Du-te, leneșule, la furnica și vezi munca ei și ia aminte! Ea, care nu are nici mai mare peste ea, nici îndrumător, nici sfătuitor, își pregătește de cu vara hrana ei”, de aceea, cea mai de preț comoară pentru om este munca, care  este o virtute naturală ce dă sens și bucurie vieții, iar lenea este o patimă ce degradează sufletul prin lâncezeală și inactivitate. Lenea sau trândăvia aflată la polul opus activității ce legitimează sănătatea sufletească este în primul rând un simptom al patologiei psihice și spirituale în același timp.

- Munca este o cheie către bucuria deplină în planul lui Dumnezeu. Cât de harnici îi vedeți pe enoriașii noștri?

- Spiritualitatea creştină de azi și-a consolidat puterea de acțiune tocmai prin îmbinarea armonică a muncii cu rugăciunea. Munca credincioșilor noștri angajează voința spre acțiune, iar sufletele acestora sunt orientate spre zările de lumină ale unei activități raționale valorificată prin puterea voinței.

                                                                                A consemnat Maria Cucuta-Rujină

 

Articolul Următor
Articole postate de același autor
4648

Să te rogi, şi apoi să vorbeşti

Să te rogi şi, atunci când trebuie, să le vorbeşti copiilor cu iubire. Mai mult să te rogi, şi mai puţine cuvinte să le spui celorlalţi. Să nu devenim stânjenitori, ci să ne rugăm tainic şi apoi să vorbim, iar Dumnezeu ne va încredinţa lăuntric dacă este primit de ceilalţi cuvântul nostru. Dacă nu-i primit, […]