Moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou au fost purtate în procesiune pe străzile Bucureștiului

1697

Duminică, 05 aprilie 2020, după oficierea Sfintei Liturghii, moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou au fost scoase din Catedrala Patriarhală și purtate în procesiune pe străzile Capitalei.

Procesiunea restrânsă, formată din 3 autovehicule, a fost condusă de Episcopul vicar patriarhal Varlaam Ploieșteanul.

De pe Dealul Patriarhiei, moaștele și icoana Sfântului Dimitrie au fost duse spre Spitalul Municipal – Politehnica – Mihai Bravu până la Spitalul „Victor Babeș”, unde a avut loc o primă oprire și a fost rostită o ectenie și rugăciunea specială pentru încetarea noii epidemii.

Pe tot parcursul traseului clericii au rostit rugăciuni către Sfântul Dimitrie pentru izbăvirea de boală și încetarea epidemiei de coronavirus.

Procesiunea a continuat spre Institutul „Matei Balș” unde s-a făcut o nouă oprire și au fost rostite rugăciuni. Mai departe, alaiul a mers spre Piața Victoriei – Universitate – Unirii.

La Universitate, a avut loc a treia oprire. În fața Crucii eroilor martiri din 1989 a fost intonat troparul Sfântului Dimitrie cel Nou.

Revenită la baza Dealului Patriarhiei, procesiunea s-a oprit la Crucea Brâncovenească unde a fost rostită încă o ectenie, iar moaștele au fost reașezate în catedrală.

Sfântul Dimitrie cel Nou a fost invocat în rugăciune de bucureșteni și în urmă cu două secole pentru încetarea epidemiei de ciumă bubonică (1812-1813). Atunci, la fel, moaștele sale au fost purtate prin Capitală și numărul de îmbolnăviri a scăzut foarte mult. De asemenea, Ocrotitorul Bucureștilor a fost purtat în procesiuni și în timpul secetei din 1827 sau al holerei din 1831.

Tot duminică, racla cu moaștele Sfintei Parascheva de la Catedrala Mitropolitană din Iași a fost purtată în procesiune în județele Iași, Neamț și Botoșani.

sursa /basilica.ro


Articole postate de același autor
13905

„Adună omul comori și nu știe cui le strânge pe ele”

„Adună omul comori și nu știe cui le strânge pe ele.”Așa spune în Psalmi! Pentru că în clipa în care închidem ochii… are Ioan Iacob o poezie excelentă: „Prietenia cea cu lumea Te lasă singur la mormânt Şi numai „faptele credinţei” Tovarăşi – mai departe – sunt…Când ajungi lângă mormânt, Prietenia cea cu lumea.. Este […]