La nunta din Cana nu era vin de ajuns. Născătoarea de Dumnezeu a văzut oaspeţii miraţi, iar pe stăpânul casei ruşinat și, împinsă de milă şi împreună-pătimire, ea a cerut sfat sau ajutor de la Fiul său, zicând: „Nu mai e vin”. La care Iisus i-a răspuns: „Ce este Mie şi ţie, femeie?”. Dar de ce a zis Domnul „femeie”, nu „mamă”? Ca în acea clipă să arate mai desluşit deosebirea dintre gândurile Lui şi gândurile ei. Căci dacă zicea „mamă”, nu am fi luat aminte atât de mult la cuvintele de mai sus, nici nu am fi simţit atât deosebirea dintre gândurile lor din acea clipă.
Lui Petru a trebuit să-i dea o lecţie mult mai tare, zicându-i: „Mergi de la Mine, satano! Că nu ale lui Dumnezeu, ci ale oamenilor cugeţi!”. Iar dacă i-ar fi zis: „Mergi de la Mine, Petre (sau omule)!”, nici Petru, nici noi n-am fi băgat de seamă prăpastia care îl despărţea de Domnul. Oare Născătoarea de Dumnezeu L-a înţeles atunci pe Fiul său, şi oare a primit învăţătura? Pe deplin, căci îndată a încetat să Îl mai sfătuiască pe Cel ce sfătuieşte şi să-L călăuzească pe Călăuzitor, ci s-a întors cu supunere şi smerenie la rolul ei: ca la oameni să-I pregătească Lui cale. Drept aceea, ea se întoarce către cei ce slujeau şi le grăieşte: „Orice vă va spune, să faceţi”. Şi când cei ce slujeau au făcut tot ce le-a spus El, ea împreună cu toţi aştepta, cu sufletul cutremurat, neaşteptatul.
Să o ascultăm şi noi pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, frate! Să facem tot ce ne-a poruncit Fiul ei. Stă în puterea noastră. Iar când vom face ceea ce ni s-a spus, să aşteptăm, cu cutremur, neaşteptatul. Şi anume, să aşteptăm minune de la El: minunea prefacerii omului trupesc în duhovnicesc, a celui pământesc în ceresc – a apei în vin.
Pace ţie şi bucurie de la Domnul!
Sfântul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi: scrisori misionare, volumul I, ediția a doua, traducere din limba sârbă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2008, p. 146
