Actualitate

Minunea de pe câmpul de luptă aduce un soldat la credință

79

Îmi scrii despre minunatul lucru care ţi s-a întâmplat în război. Cineva împărţea ostaşilor pe câmpul de luptă Noul Testament. Cărţi mici, bine legate. Ai luat şi tu. Şi ai remarcat cu ironie: „Aici au căutare oţelul şi plumbul, nu cărţile; şi dacă oţelul nu ne mântuieşte, cartea chiar că nu ne va mântui!”. Asemenea remarcă ai făcut – căci până în acea zi nu puseseși nici un temei pe credinţa lui Dumnezeu. O priveai ca pe o manta veche, pe care caravana omenească o târâie după sine de când lumea fără nici un folos.

Ai primit, totuşi, cărticica şi ai băgat-o în buzunar, în stânga. Ce s-a întâmplat? Tu spui: „O minune a lui Dumnezeu”, şi eu subscriu. Chiar în acea zi s-a pornit o încleştare crâncenă, în jurul tău cădeau răniţii. Dintr-o dată, şi tu cazi. Te-a lovit un glonte. Te-ai apucat cu mâna de partea stângă. Te aşteptai să curgă sângele. Când te-ai dezbrăcat, ai aflat glontele în cărticica aceea, chiar în dreptul inimii. Te-ai cutremurat tot, ca de friguri. Degetul lui Dumnezeu! Cartea sfântă ţi-a scăpat viaţa de oţel şi plumb. Tu socoţi acea zi drept naşterea ta duhovnicească. Din acea zi, ai început să te temi de Dumnezeu şi să înveţi cu luare-aminte credinţa. Şi totuşi, nu este o manta veche! Şi nu o poartă în zadar caravana omenească. Dumnezeu ţi-a deschis ochii cu mila Sa. Stă scris: „Dumnezeu pe drepţi iubeşte şi pe păcătoşi miluieşte”.

Unii oameni şi-au pierdut în război trupul, iar alţii, sufletul. Primii au pierdut mai puţin. Iar unii şi-au dobândit sufletul. Aceştia sunt adevăraţii învingători. Au fost unii care au plecat la război ca nişte lupi şi s-au întors din război ca nişte miei. Cunosc destui dintr-aceştia. Sunt cei care, ca şi tine, au simţit, printr-o întâmplare minunată, că Nevăzutul Dumnezeu păşeşte lângă ei. Precum a zis psalmistul: „Mai-nainte am văzut pe Domnul înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea este, ca să nu mă clatin”. Citeşti Psaltirea?

Şi dacă tu, fiind pe atunci necredincios, ai simţit cum pătrunde Cel Preaînalt în viaţa omenească, cu cât mai mult acum, când eşti credincios şi evlavios?

Pace ţie şi bucurie de la Domnul!

 

Sfântul Nicolae Velimirovici,

Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi: scrisori misionare, volumul 1,

Editura Sophia, București, 2008, p. 46-47.


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
130

Predică la duminica a treia dupa Rusalii

Dintre toti oamenii de pe pamant, cea mai mare raspundere inaintea lui Dumnezeu o poarta cel ce se numeste pe sine crestin; Dumnezeu le-a dat cel mai mult crestinilor, si va cere mult de la ei. Popoarelor care s-au indepartat de descoperirea primordiala a lui Dumnezeu. Dumnezeu le-a lasat natura si mintea: natura drept carte […]

Articole postate de același autor
2697

Sărbătoare la Mănăstirea Cușelăuca. Numeroși pelerini au adus cinstire moaștelor Fericitei Agafia, în ziua împlinirii unui an de la proslăvirea ei

Acum un an în urmă, la data de 24 septembrie 2016, Mănăstirea de maici Cușelăuca găzduia un eveniment istoric important pentru Biserica și Patria noastră – slujba de canonizare a Fericitei Agafia (Maranciuc), oficiată de către ierarhii Bisericii Ortodoxe din Moldova, în frunte cu ÎPS Mitropolit Vladimir – un moment plin de lumină și sfințenie, […]