Actualitate

Minunea de pe câmpul de luptă aduce un soldat la credință

136

Îmi scrii despre minunatul lucru care ţi s-a întâmplat în război. Cineva împărţea ostaşilor pe câmpul de luptă Noul Testament. Cărţi mici, bine legate. Ai luat şi tu. Şi ai remarcat cu ironie: „Aici au căutare oţelul şi plumbul, nu cărţile; şi dacă oţelul nu ne mântuieşte, cartea chiar că nu ne va mântui!”. Asemenea remarcă ai făcut – căci până în acea zi nu puseseși nici un temei pe credinţa lui Dumnezeu. O priveai ca pe o manta veche, pe care caravana omenească o târâie după sine de când lumea fără nici un folos.

Ai primit, totuşi, cărticica şi ai băgat-o în buzunar, în stânga. Ce s-a întâmplat? Tu spui: „O minune a lui Dumnezeu”, şi eu subscriu. Chiar în acea zi s-a pornit o încleştare crâncenă, în jurul tău cădeau răniţii. Dintr-o dată, şi tu cazi. Te-a lovit un glonte. Te-ai apucat cu mâna de partea stângă. Te aşteptai să curgă sângele. Când te-ai dezbrăcat, ai aflat glontele în cărticica aceea, chiar în dreptul inimii. Te-ai cutremurat tot, ca de friguri. Degetul lui Dumnezeu! Cartea sfântă ţi-a scăpat viaţa de oţel şi plumb. Tu socoţi acea zi drept naşterea ta duhovnicească. Din acea zi, ai început să te temi de Dumnezeu şi să înveţi cu luare-aminte credinţa. Şi totuşi, nu este o manta veche! Şi nu o poartă în zadar caravana omenească. Dumnezeu ţi-a deschis ochii cu mila Sa. Stă scris: „Dumnezeu pe drepţi iubeşte şi pe păcătoşi miluieşte”.

Unii oameni şi-au pierdut în război trupul, iar alţii, sufletul. Primii au pierdut mai puţin. Iar unii şi-au dobândit sufletul. Aceştia sunt adevăraţii învingători. Au fost unii care au plecat la război ca nişte lupi şi s-au întors din război ca nişte miei. Cunosc destui dintr-aceştia. Sunt cei care, ca şi tine, au simţit, printr-o întâmplare minunată, că Nevăzutul Dumnezeu păşeşte lângă ei. Precum a zis psalmistul: „Mai-nainte am văzut pe Domnul înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea este, ca să nu mă clatin”. Citeşti Psaltirea?

Şi dacă tu, fiind pe atunci necredincios, ai simţit cum pătrunde Cel Preaînalt în viaţa omenească, cu cât mai mult acum, când eşti credincios şi evlavios?

Pace ţie şi bucurie de la Domnul!

 

Sfântul Nicolae Velimirovici,

Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi: scrisori misionare, volumul 1,

Editura Sophia, București, 2008, p. 46-47.


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
6240

Sfânta Nonna – mama Sf. Grigorie Teologul (model de soţie, mamă şi preoteasa)

Ea era originară din Capadocia, fiind crescută în credința ortodoxă. S-a căsătorit cu Grigorie, magistrat din Nazianz și membru al unei secte pagane din acea vreme. „În primii lor ani împreună pentru preaplinul credinței sale, ea nu putea îndura să nu poarte același jug cu el. Deși era cea mai puternică și mai vitează femeie, […]

Articole postate de același autor
41

Oricât am cădea şi ne-am răni, să nu deznădăjduim

Niciodată să nu pierdem nădejdea. Oricât am cădea şi ne-am răni, să nu deznădăjduim. De vreme ce Dumnezeu ne dăruieşte viaţa, aceasta constituie o garanţie a lui Dumnezeu că ne aşteaptă. Dacă Dumnezeu nu ar fi preamilostiv, nimeni nu s-ar mântui… Hristos ne aşteaptă, nu trebuie să întârziem şi să amânăm. Dacă harul lui Dumnezeu […]