Actualitate

Minunea de pe câmpul de luptă aduce un soldat la credință

379

Îmi scrii despre minunatul lucru care ţi s-a întâmplat în război. Cineva împărţea ostaşilor pe câmpul de luptă Noul Testament. Cărţi mici, bine legate. Ai luat şi tu. Şi ai remarcat cu ironie: „Aici au căutare oţelul şi plumbul, nu cărţile; şi dacă oţelul nu ne mântuieşte, cartea chiar că nu ne va mântui!”. Asemenea remarcă ai făcut – căci până în acea zi nu puseseși nici un temei pe credinţa lui Dumnezeu. O priveai ca pe o manta veche, pe care caravana omenească o târâie după sine de când lumea fără nici un folos.

Ai primit, totuşi, cărticica şi ai băgat-o în buzunar, în stânga. Ce s-a întâmplat? Tu spui: „O minune a lui Dumnezeu”, şi eu subscriu. Chiar în acea zi s-a pornit o încleştare crâncenă, în jurul tău cădeau răniţii. Dintr-o dată, şi tu cazi. Te-a lovit un glonte. Te-ai apucat cu mâna de partea stângă. Te aşteptai să curgă sângele. Când te-ai dezbrăcat, ai aflat glontele în cărticica aceea, chiar în dreptul inimii. Te-ai cutremurat tot, ca de friguri. Degetul lui Dumnezeu! Cartea sfântă ţi-a scăpat viaţa de oţel şi plumb. Tu socoţi acea zi drept naşterea ta duhovnicească. Din acea zi, ai început să te temi de Dumnezeu şi să înveţi cu luare-aminte credinţa. Şi totuşi, nu este o manta veche! Şi nu o poartă în zadar caravana omenească. Dumnezeu ţi-a deschis ochii cu mila Sa. Stă scris: „Dumnezeu pe drepţi iubeşte şi pe păcătoşi miluieşte”.

Unii oameni şi-au pierdut în război trupul, iar alţii, sufletul. Primii au pierdut mai puţin. Iar unii şi-au dobândit sufletul. Aceştia sunt adevăraţii învingători. Au fost unii care au plecat la război ca nişte lupi şi s-au întors din război ca nişte miei. Cunosc destui dintr-aceştia. Sunt cei care, ca şi tine, au simţit, printr-o întâmplare minunată, că Nevăzutul Dumnezeu păşeşte lângă ei. Precum a zis psalmistul: „Mai-nainte am văzut pe Domnul înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea este, ca să nu mă clatin”. Citeşti Psaltirea?

Şi dacă tu, fiind pe atunci necredincios, ai simţit cum pătrunde Cel Preaînalt în viaţa omenească, cu cât mai mult acum, când eşti credincios şi evlavios?

Pace ţie şi bucurie de la Domnul!

 

Sfântul Nicolae Velimirovici,

Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi: scrisori misionare, volumul 1,

Editura Sophia, București, 2008, p. 46-47.


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
39

Vindecă-mă, Doamne, şi voi fi vindecat!

Mai înainte de boală te îngrijeşte (Ecclesiasticul 18,19) De nu te vei sili să împlineşti toate cuvintele legii acesteia, care sunt scrise în cartea aceasta şi nu te vei teme de acest nume slăvit şi înfricoşător al Domnului Dumnezeului tău, atunci Domnul te va bate pe tine şi pe urmaşii tăi cu plăgi nemaiauzite, cu […]

Articole postate de același autor
26

Cum vom lupta împotriva întunericului?

Da, spune, diavolul trebuia să dispară şi noi toţi ne-am fi mântuit, susţin cei ce s-au moleşit, dezvinovăţindu-se. Ar trebui să fii mulţumit, omule, că poţi birui un duşman aşa de temut, neîndoios dacă vrei, dar tu cârteşti nemulţumit ca un ostaş somnoros şi trândav. Dacă vrei, cunoşti prilejurile. Veghează, că nu ştii din ce parte […]