Minunea de pe câmpul de luptă aduce un soldat la credință

775

Îmi scrii despre minunatul lucru care ţi s-a întâmplat în război. Cineva împărţea ostaşilor pe câmpul de luptă Noul Testament. Cărţi mici, bine legate. Ai luat şi tu. Şi ai remarcat cu ironie: „Aici au căutare oţelul şi plumbul, nu cărţile; şi dacă oţelul nu ne mântuieşte, cartea chiar că nu ne va mântui!”. Asemenea remarcă ai făcut – căci până în acea zi nu puseseși nici un temei pe credinţa lui Dumnezeu. O priveai ca pe o manta veche, pe care caravana omenească o târâie după sine de când lumea fără nici un folos.

Ai primit, totuşi, cărticica şi ai băgat-o în buzunar, în stânga. Ce s-a întâmplat? Tu spui: „O minune a lui Dumnezeu”, şi eu subscriu. Chiar în acea zi s-a pornit o încleştare crâncenă, în jurul tău cădeau răniţii. Dintr-o dată, şi tu cazi. Te-a lovit un glonte. Te-ai apucat cu mâna de partea stângă. Te aşteptai să curgă sângele. Când te-ai dezbrăcat, ai aflat glontele în cărticica aceea, chiar în dreptul inimii. Te-ai cutremurat tot, ca de friguri. Degetul lui Dumnezeu! Cartea sfântă ţi-a scăpat viaţa de oţel şi plumb. Tu socoţi acea zi drept naşterea ta duhovnicească. Din acea zi, ai început să te temi de Dumnezeu şi să înveţi cu luare-aminte credinţa. Şi totuşi, nu este o manta veche! Şi nu o poartă în zadar caravana omenească. Dumnezeu ţi-a deschis ochii cu mila Sa. Stă scris: „Dumnezeu pe drepţi iubeşte şi pe păcătoşi miluieşte”.

Unii oameni şi-au pierdut în război trupul, iar alţii, sufletul. Primii au pierdut mai puţin. Iar unii şi-au dobândit sufletul. Aceştia sunt adevăraţii învingători. Au fost unii care au plecat la război ca nişte lupi şi s-au întors din război ca nişte miei. Cunosc destui dintr-aceştia. Sunt cei care, ca şi tine, au simţit, printr-o întâmplare minunată, că Nevăzutul Dumnezeu păşeşte lângă ei. Precum a zis psalmistul: „Mai-nainte am văzut pe Domnul înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea este, ca să nu mă clatin”. Citeşti Psaltirea?

Şi dacă tu, fiind pe atunci necredincios, ai simţit cum pătrunde Cel Preaînalt în viaţa omenească, cu cât mai mult acum, când eşti credincios şi evlavios?

Pace ţie şi bucurie de la Domnul!

 

Sfântul Nicolae Velimirovici,

Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi: scrisori misionare, volumul 1,

Editura Sophia, București, 2008, p. 46-47.


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
128

Tu pur și simplu nu-L iubești …

Cât de des aud aceste cuvinte pe care mi le spuneți: sunt leneș, mă lenevesc la rugăciune, mă lenevesc să citesc din Scriptură, mă lenevsesc să mă gândesc la Dumnezeu …Problema nu e în lene; nu, tu nu ești leneș! Tu pur și simplu nu-L iubești … Nu ești leneș, fiindcă că pentru foarte multe […]

Articole postate de același autor
3563

A trecut la Domnul protoiereul mitrofor Nicolae Panas

În această dimineaţă, 5 martie 2018, a trecut la cele veşnice părintele protoiereu mitrofor Nicolae Panas, clericul bisericii „Sf. Mare Mucenic Dimitrie” din orașul Soroca. ÎPS Mitropolit Vladimir a transmis un mesaj de condoleanțe: Am primit cu tristeţe vestea trecerii din această viaţă a părintelui Nicolae Panas, de la biserica „Sf. Mare Mucenic Dimitrie” din Soroca. În aceste […]