Cu cât mai multe bunuri dobândesc oamenii de astăzi, cu atât mai multe probleme au. Nu mulţumesc nici lui Dumnezeu pentru facerile Lui de bine şi nici nu văd nefericirea semenilor lor, pentru ca să facă vreo milostenie. Risipesc şi nu se gândesc la celălalt că nu are ce să mănânce. Cum să vină apoi harul lui Dumnezeu?
Chiar şi familist să fie cineva, tot trebuie să taie de undeva şi să economisească ceva, pentru a face vreo milostenie. Să le spună femeii şi copiilor lui că în cutare loc există un bolnav părăsit sau o familie săracă care are mare nevoie. Iar dacă nu are bani să le dea, atunci să le spună casnicilor săi: „Hai să le dăm cel puţin o carte creştinească, căci avem multe!”. Şi astfel, dând celor ce au nevoie, îşi face bine atât sieşi, cât şi familiei sale.
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti. Volumul 4. Viața de familie, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 161)
