In Duminica Floriilor avem o editie speciala, de sarbatoare. Vorbim despre bunatate, iubire, credinta adevarata si suflete saIvate.
Iar pentru asta mergem in Bucovina, mai precis la intrarea in Radauti. Acolo se intampla o minune. 2 calugari si o calugarita sunt parinti pentru 123 de copii.
Printr-un maldar de nisip o masina de politie isi croieste cu greu drumul. Intr-o misiune aproape imposibila s-a pornit Matei. Are 4 ani. La doar cativa pasi Remus fredoneaza un cantec despre o mama pe care ar vrea sa o stranga la piept. Are 6 ani. Florin zambeste. Tot timpul. Are putin peste 3 ani. El Alex. Ea e Maria, au 8 ani. Si lista cu nume, varste si zambete nevinovate poate sa ajunga pana la 123. Toti, copiii asezamantului Sfantul Leontie din Radauti. Un loc in care odata ce ai pasit patrunzi in lumea copilariei. Stau in genunchi in fata unor copii pe care viata i-a incercat teribil si cuget ca nu-i dreapta. Ei insa sunt fericiti. Se spune ca inaintea lui Dumnezu toti suntem copii. Dar cu varste diferite. Aici, printre ei, uiti cati ani ai, te umpli de energie, de o bunadispozitie molipsitoare, devii copil si razi.
Matei a fost abandonat de parinti. Mama a plecat in lume iar tatal s-a apucat de bautura. Mai are 3 frati. Toti sunt aici. Si povestea lor pare trasa la indigo pentru aproape toti copiii din asezamant. Aici insa au trecut peste toate, au invatat sa ierte si sa uite, sa se bucure de copilarie Sa mearga mai departe si toti au acum o singura mama. Pe maica Ecaterina.
Maica e fosta gimnasta, fosta economista, calugarita de mai bine de 20 de ani si psiholog al asezamantului. E aici de la inceputurile acestui loc. Aici era un camp de porumb si noi eram la depanusat si s-a facut gardul “, povesteste ea. “ In mintea mea totul era frumos. S-a pus problema ca or sa aiba nevoie de psiholog. Am facut tot ce trebuia. Cand au venit copiii i-am primit asa cum eram eu pregatita sufleteste, cu toata dragostea. M-au daramat total - era altceva decat asteptam. Intr-o luna de zile mi-am dat seama ca nu stiam sa fac altceva decat ridicam vocea. Duupa o luna nu puteam sa mai vorbesc, radeau copiii de mine. Si apoi am inceput sa ne gandim. De fapt nici n-am avut timp sa ne gandim. Am luat lucrurile din mers. Faptul ca i-am iubit foarte mult si ii iubim asta a facut sa mergem mai departe. Nu este usor absolut deloc. Dar nu simti greutate. Cateodata te solicita activitatea chiar si toata noaptea. A doua zi o iei de la capat. Daca te solicita un copil nu inseamna ca ceilalti trebuie sa sufere. Chiar daca tu esti obosit fizic la un moment dat.”
Contact asezamant: www.sfantulleontie.ro Telefon: 0330/566.441 [email protected]
Donatii: RO04RNCB0241123543990001 (LEI) RO74RNCB0241123543990002 (EUR) Titular: FUNDAŢIA „SFINŢII IERARHI LEONTIE ŞI TEODOSIE"
Noaptea trecuta, unul dintre copiii ajunsi dintr-un alt centru de doar cateva zile a fugit. Toata noaptea maica l-a cautat cu politia. “Baietelul care azi noapte a facut ce a facut....a venit doamna de la casuta si mi-a spus ca l-a gasit fumand. Un copil care are 12 ani degeaba il certi. El fuma cu mama. Cum pot eu sa ii explic daca el fumeaza de ani de zile la 12 ani. E foarte greu.”
Dureaza ani pana cand reuseste sa repare sufletul unui copil. Aici este casa copiilor mici. De gradinita. Dintr-o cutie intesata fiecare scoate jucaria preferata. Tot timpul maica sta langa ei. Le alina ranile si ii pregateste pentru viata. Le urmareste fiecare miscare. Spune ca despre fiecare copil in parte s-ar putea scrie o carte. Una trista dar in cele mai multe cazuri cu final fericit. “Cand au venit Cristian si cu Florin nu aveai unde sa pui degetul de piscatura de purici”
Prima data i-am intalnit pe acesti copii in toamna anului trecut. Intr-o dimineata geroasa. In asezamant, in fiecare dimineata, fix la ora 6 curtea se umble de zarva. Asa se alunga somnul aici. Atunci, primul loc in care am intrat impreuna cu maica Ecaterina a fost casuta fetelor mici. Un loc plin de viata, cu fete luminoase. N-ai crede ca acesti copii cara in spate povesti de neimaginat. Copii orfani, abandonati, batuti de parinti sau pusi sa cerseasca. Suflete care si-au gasit salvarea in asezamant.
M-am intors acum, inainte de Paste. M-am intors aici pentru ca povestea acestui loc trebuie spusa si raspusa ca noi toti sa intelegem ca solutii sunt pentru salvarea miilor de copii care trag acesta tara in jos in statistici despre abandon si violenta in familie. Parintele Iustin este staretul manastirii Bogdana.
Preotul Iustin Staretul Manastirii Bogdana: “E o problema de societate asta. Deja e o boala. Ne neglijam copiii. Nu e o boala, e o tragedie. E distrus totul aproape. Si aici sunt vinovati cei batrani. Eu pun intrebarea de ce nu se face un fond social pe comuna si in comisia acea sociala consilierii de acolo sa fie bagat si preotul. Si verifica si spun care sunt mai saraci si vulnerabili”
Povestea asezamantului de la intrarea in Radauti incepe acum mai bine de 15 ani. Atunci s-a pornit contructia acestui loc, care acum arata ca un mic orasel, cu case colorate, asezate in evantai in jurul unei biserici. In 2001, staretul manastirii Bogdana, parintele Iustin a profitata de faptul ca raportorul european Emma Nicolson critica felul in care noi romanii aveam grija de copiii nevoiasi si a pus pe masa guvernului un proiect in care cerea infiintarea unui asezamant la radauti. A fost aprobat. Statul a dat 15 la suta din bani iar restul au venit din donatii si contributia manastiri Bogdana. Totul a costat mai bine de 10 milioane de euro. De fiecare data cand staretul ajunge aici, pustii sunt fascinati de barba lui. Povesteste cum a inceput totul.
Zece ani S-a chinuit cu cativa calugari sa ridice acest loc si abia in 2011 a reusit sa taie panglica si sa-i primeasca pe copiii adunati din 7 case de copii desfiintate de statul roman in nordul tarii. Spune ca nu de putine ori, chiar oameni din biserica l-au etichetat drept nebun. A mers mai departe si acum, in asezamant sunt 123 de copii. Au fost vremuri cand au fost si mai multi.
“Fara lipsa de modestie dar suntem datori sa facem lucurul asta. Ca parinti. Ca toata lumea ne zice parinte. Nu e nevoie sa ai fizic copil. Dar toti ne sunt copii. Ne-a interesat sa introducem in biserica si mai ales in manastiri grija organizata a copilului. pentru ca Biserica se adreesa mai mult familiei, “saracilor, batranilor.
Cu acest gand a inceput la Radauti un proiect nou si unic pentru romania. O colaborare intre stat si biserica. “Problema e ca trebuie sa investim in om si noi trebuie sa reactivam cei 7 ani de acasa. Iar ce lipseste si la unii si la altii le lipseste credinta aceea adevarata si mila fata de cel neputincios. Si avem prea multa rautate in noi. In mintea mea e fals ca suntem prea destepti raportat la altii. Sunt atatea fonduri. Sunt economist de meserie, nu prea gresesc. Un gospodar bun isi pune curtea la punct si la el gaseti de toate si are prioritati. Cine are responsabilitate si e credincios investeste in familie. Altii investesc in alte prostii. Asa e si tara. Fiecare tara in parte. Uitati va la alte tari cum au prioritati. Ce prioritate are tara noastra? Daca as fi acuma, prioritatea pentru mine sunt bataranii si copiii. Unii mor in deznadejde si ceilalti nua un niciun viitor in fata. Si atunci trebuie un echilibru. Terminati cu furtul si coruptia asta care ii distruge moral pe toti si oleaca sa revenim la traditii la credinta si la mila.
Cu mintea de economist a vazut totul clar acum 16 ani. S-a apucat de strans bani, cumparat teren si construit. Iar pe maica Ecaterina a trimis-o la studii de specialitate. “Personajul principal care este acolo este psihologul. Maica fiind si monah si psiholog zicem noi ca are mai multa incarcatura la suflet pentru ca nu mai are grijile fam din spate. Ceilalti daca ar fi psihologi ar mai veni cu niste griji din spate. “
Petrica si Maria sunt frati. Au venit acum saptamani. Cat timp maica sta in curte, Petrica ii tot da tarcoale dar refuza sa comunice cu ea. Maica il lasa in pace si-l asteapta. “Daca te duci spre el si el se fereste iti dai seama ca el a fost batut. Nu stie sa primeasca o mangaiere. Sau raspunsul e poti sa dai pentru ca eu sunt obinuit cu bataia. Si e foarte greu cele sufletesti sa le rezolvi. Si astea se rezolva in timp. Si cand zici ca ai ajuns la un moment dat undeva se prabuseste totul. Incerci sa iti gasesti vina unde ai gresit tu de s-a prabusit totul. Nu gasesti nicun raspuns si o iei de la capat. Si daca se fac pasi mici pt noi e foarte mult”.
Cu maica Ecaterina si cu Petrica intram in casa numarul 8. Este casa fetelor de gimnaziu. Am nimerit in plin atelier de ceramica. Asta se intampla aici la fiecare sfarsit de saptamana cand voluntari vin aici si lucreaza cu copii. Cu un ochi maica se uita la creatiile fetelor cu altul la felul in care se poarta Petrica. Il studiaza. Usor, Petrica isi ia inima in dinti si incepe sa comunice.
sursa http://stirileprotv.ro/
