Copiii sunt înrăuriţi foarte binefăcător atunci când sunt duşi la biserica des, ridicaţi să sarute sfânta cruce, evanghelia, icoanele, când sunt adumbriţi cu semnul crucii, stropiţi cu agheasmă, când se face cruce peste leagăn, peste hrana şi peste tot ce se atinge de copii, când primesc binecuvântarea preotului… şi, îndeobşte, tot ce este bisericesc cultivă şi hrăneşte în chip minunat viaţa harică a pruncului, şi este întotdeauna cea mai sigură şi de nepătruns apărare împotriva bântuirilor puterilor nevăzute ale întunericului, care sunt peste tot gata să pătrundă în sufletul care abia se dezvoltă pentru a-l molipsi cu suflarea lor. (Sfantul Teofan Zavoratul)
Dacă omul a primit ajutor duhovnicesc în copilarie, o să-şi vină în fire, chiar dacă s-a abătut de la calea dreaptă. Dacă lemnul e îmbibat cu ulei, nu va putrezi. Daca îi „îmbibăm” puţin pe copii cu evlavie, cu frică de Dumnezeu, asta îi va ajuta toată viaţa. (Staretul Paisie Aghioritul)
Mamelor, învăţaţi-vă copiii să-şi facă semnul crucii; înainte ca ei să fie în stare să şi-l facă singuri, pecetluiţi-le fruntea voi cu semnul acesta. (Sfantul Ioan Gura de Aur)
Experienţa întărită de veacuri arată ca semnul crucii are mare putere asupra a tot ce face omul, de-a lungul întregii vieţi. De aceea, trebuie neaparat să ne îngriim să înrădăcinăm în copii obişnuinţa de a-şi face cât mai des semnul crucii, mai ales când mănâncă şi când beau, când se culcă şi când se scoală, când ies şi când intră undeva – şi trebuie să luăm seama ca ei să-si facă semnul crucii nu cu nepăsare sau aşa cum este la modă, ci neştirbit, de la frunte la piept şi pe amândoi umerii, ca să iasă crucea aşa cum trebuie. (Sfantul Ambrozie de la Optina)
Din Cum să educăm ortodox copilul, Editura Sophia, București, 2011
