Actualitate

Măi fraţilor, de ce oare nu iubim?

178

Măi, fraţilor, ne întrebăm de ce oare nu iubim. De ce? Stăm aşa întâmplător? Mergem în virtutea inerţiei? Adică a venit ziua de azi, vine şi ziua de mâine… Dar, auziţi: veţi fi obligaţi şi certaţi şi judecaţi – şi eu şi toţi -, dacă vorbim de rău în loc sa binecuvântăm pe fraţii noştri. Iată, acesta este lucrul de mare importanţă: a nu vorbi de rău!

Ştiţi că părintele acela din Pateric, care era considerat mai lenevos în mănăstire, îmbolnăvindu-se, a venit la el toată mănăstirea şi cu stareţul; şi el era vesel. Şi i-a spus stareţul: „Eşti vesel, frate, dar ai fost cam lenevuţ!” Şi el a răspuns:

„Aşa este preacuvioase! Dar n-am vorbit de rău pe nimeni! N-am judecat! Şi dacă n-am vorbit de rău, Cel Care judecă ne-a spus: «Să nu judeci, să nu vorbeşti de rău pe nimeni, că nici Eu nu te judec pe tine!» Să nu mă judece nici pe mine Hristos, că nici eu n-am vorbit de rău pe nimeni!“

Şi ştiţi ce-a zis stareţul? „Mai mult decât noi ai făcut!”

Da! Pentru că este o mare luptă interioară. Deci, care este obiectivul? Să ne cucerim pe noi înşine! Este o luptă interioară foarte mare: să nu vorbeşti de rău şi să iubeşti! Da, este posibil!

Fraţilor, când a zis Hristos o vorbă, totul este posibil! Iubiţi pe vrăjmaşii voştri! Nu este un lucru imposibil. A zis Hristos, deci este posibil! Dar sa încercati măcar! Sau numai se aude din literatură să iubeşti pe vrăjmaşi? Ia încercaţi! O să-mi spuneţi: „Nu se poate!” Dar eu vă răspund că se poate. Şi vă răspunde Hristos că se poate!

Dar cum? Uite cum: încearcă să nu mai urăşti pe vrăjmaşi! N-ai să poţi la nivelul zilei, nici poate la nivelul întregii vieţi. Dar tu te lupţi, te lupţi, şi lupta asta este foarte hărăzită, foarte mult ajutată de harul lui Dumnezeu. Şi eventual, dacă vine moartea te găseşte că ai fost în luptă pentru aşa ceva. Pentru că tu, totuşi, realizezi un lucru: chiar dacă n-ajungi să-l iubeşti, n-ai să-l mai urăşti! Şi aşa eşti în afară de baltă, eşti pe scară; pe prima treapta, pe a doua, dar nu eşti în apă! Deci asta este lupta pe care trebuie să o dăm noi, călugării.

Din: Ne vorbeste Parintele Arsenie 2, Editura Episcopiei Romanului, 1997


Articole Asemănătoare
4418

Mântuirea nu este un verdict final, dacă am făcut fapte bune

Singurul sens al vieţii e mântuirea. Doar că oamenii cred adesea că mântuirea e ceva ce ni se dă în urma unui verdict final, dacă am făcut nişte fapte bune. Mântuirea e fericirea, e raiul. Raiul nu e un loc. Raiul e starea de relaţie cu Dumnezeu, care se trăieşte încă de aici, de pe […]

Articole postate de același autor
321

Omul care iubeşte, nu suferă

Suferă acela care urăşte, care simte răutate, care este întunecat de rele, care este cuprins de invidie şi gelozie, dar cel care iubeşte, nu suferă. Răutatea este apăsătoare, dragostea şi virtutea sunt uşoare. Dragostea lui Dumnezeu este odihnă duhovnicească. Să ne rugăm la Dumnezeul iubirii să intre în noi, să-L simţim şi, când Îl simţim […]