Cuviosul și purtătorul de Dumnezeu Părintele Dorotei de Gaza mai înainte a sihăstrit în chinovia Avei Serida, aproape de Gaza; iar mai apoi a întemeiat mănăstirea sa, după săvârșirea lui Ava Ioan, căruia îi ziceau ”proorocul”, și a isprăvit tăcerea cea desăvârșită a marelui Varsanufie, și care cu pace s-a săvârșit. Aici ucenicii săi au adunat Învățăturile Duhovnicești care au devenit în timp una din lucrările fundamentale pentru viața monastică ortodoxă. Scrierile sale fac parte din Filocalie și ele sunt singura mărturie concretă rămasă peste veacuri de la Sfântul Dorotei.
Una din învățăturile sale este aceea de a ne stărui să ne păstrăm conștiința vie, mai ales în această lume pătimașă, să avem grijă să ne înfrânăm poftele și să nu ne lăsăm ispitiți de ele, chiar și atunci când este vorba de cele mai neînsemnate lucruri. Pentru că ignorând aceste lucruri, numite altfel fără importanță, ajungem să le ignorăm și pe cele esențiale.
De multe ori spunem :
Ce contează dacă spun acest cuvânt?
Ce contează dacă mănânc această bucățică?
Ce contează dacă fac asta?
Având obişnuinţa să spunem: Ce contează...?, cu timpul ajungem să fim indiferenţi până și față de cele mai fundamnetale și grave lucruri, să ne întinăm conștiința și în cele din urmă riscăm să cădem, pas cu pas într-o nepăsare gravă, devenind lipsiți de interes față de ceea ce se petrece în jurul nostru.
sursa http://lasimandre.blogspot.md/
traducere şi adaptare Vitoria Botnari
