„lată pe nevrednicul Ion, înaintea Ta, Doamne!”

4128

Era un om sărac, Ion, care, cu toate că era împovărat de copii şi de nevoi, nu cârtea niciodată împotriva lui Dumnezeu, ci mergea întotdeauna la biserică şi rugându-se, zicea: „lată pe nevrednicul Ion, înaintea Ta, Doamne!”

Dumnezeu părea că nu-l aude, şi sarcina din spinarea lui Ion se făcea şi mai grea.

Şi cu cât Dumnezeu era mai surd la strigarea lui, Ion se făcea si mai mititel.

Şi iată că Ion muri – şi ajungând la poarta cetăţii veşnice, căzu în genunchi, şi asemenea cum făcea în biserică, zise şi acum: „Iată pe nevrednicul Ion, înaintea Ta, Doamne!”

Atunci, poarta cerească se deschise, se arătară îngerii şi luând între ei pe Ion, îl duseră la picioarele Celui Veşnic.

Şi Dumnezeu îi zise: „lată-mă înaintea lui Ion pentru totdeauna!”

Din Al. Lascarov-Moldovanu, Viata crestina în pilde, Editia II, Bucuresti


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
12698

Iartă-mi, Doamne, neînțelepciunea și facă-se voia Ta cu mine

La un călugăr bătrân și mult sporit duhovnicește, a poposit o pereche creștină care de mulți ani se străduia să dobândească prunci și nu reușea cu niciun chip. De ani de zile băteau drumurile mânăstirilor, se rugau, se spovedeau, dădeau pomelnice la toate mânăstirile și la toți duhovnicii renumiți și, totuși, timpul trecea iar rugăciunea […]

Articole postate de același autor
4453

Puterea untdelemnului sfinţit

Cuviosul avea acest obicei minunat: când trebuia să se culce puţin, punea mai întâi un rând de pietre pe pământ şi peste ele arunca o pătură mică. Apoi cânta imne de înmormântare, ca şi cum s-ar fi îngropat singur pe sine. Pe urmă, zicea pe de rost patru Apostoli şi patru Evanghelii şi multe altele. […]