La Dumnezeu, nici un singur pas nu e trecut cu vederea

806

Un bătrân oarecare ședea în pus­tie; acesta avea chilia la douăsprezece mile depărtare de apă. Și ducându-se într-o zi ca să ia apă, s-a împuținat și a zis:

– Ce trebuință este de atâta osteneală? Voi veni și voi petre­ce aproape de apă.

Și, zicând aceasta întru sineși, a simțit pe oarecine urmându-l; și, întorcându-se, a văzut pe cel ce-i urma numă­rând pașii lui. Și l-a întrebat pe el bătrânul, zi­când:

– Cine ești?

Iar el i-a zis:

– Sunt îngerul Domnului, și am fost trimis să număr pașii tăi și a-ți da ție plata.

Și, auzind bătrânul aceas­ta, bine-însuflețindu-se, se făcu mai osârdnic și, de aici, se retrase încă cinci mile mai înlăuntrul pustiei, fiind acum la șaptesprezece mile depărtare de apă.

 

(Everghetinosul, volumele 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 160)


Articole postate de același autor
3105

Cuvântul Sfântului Siluan Athonitul, despre smerenie, ca poartă a iubirii lui Dumnezeu

Acum sunt puțini „stareți“ [„bătrâni“] care cunosc iubirea Domnului pentru noi și care cunosc lupta cu vrăjmașii și știu că, pentru a-i birui, trebuie smerenia lui Hristos. Domnul iubește atât de mult pe om, încât îi dă darurile Sfântului Duh, dar până când sufletul se învață să păstreze harul, suferă mult. În primul an după […]