O tulburătoare mărturie vine din parte unui preot din Creta, părintele Mihail din Zaros. Spune părintele că a venit împreună cu soţia să-i mulţumească sfântului pentru minunea pe care o făcuse.
Şi, istoriseşte părintele, pe când preoteasa purta în pântece al patrulea copil, doctorul ginecolog a obligat-o să facă nişte controale speciale pentru că depistase, zicea, că micuţa făptură, ce avea să vină pe lume, prezenta anomalii morfofetale şi, prin urmare, a propus întreruperea sarcinii. Preotul a spus că nu poate fi vorba despre aşa ceva şi că orice eventuală cruce trimite Dumnezeu, trebuie îndurată pentru că întotdeauna există un scop. „Vom fi răsplătiţi ca părinţi dacă Dumnezeu va lăsa să ducem o cruce aşa de grea cum a anunţat doctorul”. Şi astfel, cu credinţă, cei doi părinţi au luat decizia să aducă pe lume copilul pe care îl trimisese Dumnezeu.
Între timp au fost la Sfântul Efrem, care le rămăsese viu în amintire. Au început să se roage sfântului şi într-o seară preoteasa l-a văzut în cameră, la iconostas, îmbrăcat tot în alb şi strălucind. S-au bucurat foarte mult. A sosit şi ora naşterii. S-a născut un băieţel sănătos, care mai apoi a primit numele sfântului. „Astăzi – povesteşte preotul mai departe – băieţelul a împlinit patru anişori şi este mai zburdalnic şi mai isteţ decât toţi ceilalţi copii pe care îi avem”.
Preotul îşi încheie epistola cu o rugăminte fierbinte către alte mămici care au diferite probleme să aibă mai multă credinţă în Dumnezeu şi în sfinţi decât în doctori.
(Noi minuni ale Sfântului Efrem. Minuni cu copii născuţi şi nenăscuţi, Editura Egumenița, 2009, p. 63)
