Un tânar, întrebându-se despre viață, despre suferință și despre fericire, îl întrebă pe un părinte:
- Părinte, de ce unii oameni sunt tot timpul mâhniți ?
Părintele i-a răspuns, zicând:
- Pentru că, de multe ori, ei sunt supărați nu numai de necazurile lor, ci și de bunăstarea și reușita altora.
Astăzi am reușit să mă retrag pentru câteva ore într-un sfânt așezământ. În orice mănăstire este un duh aparte. Și nevoitorii sunt alții, parcă rupți din altă lume. Dacă interacționezi cu ei, simți că au alte preocupări decât noi, mirenii. Sunt cumva mai legați de pământ, de natură, sunt conectați la o altfel de rugăciune. […]
