Un tânar, întrebându-se despre viață, despre suferință și despre fericire, îl întrebă pe un părinte:
- Părinte, de ce unii oameni sunt tot timpul mâhniți ?
Părintele i-a răspuns, zicând:
- Pentru că, de multe ori, ei sunt supărați nu numai de necazurile lor, ci și de bunăstarea și reușita altora.
Bucuraţi-vă pururea, daţi mulţumită pentru toate! (1 Tesaloniceni 5, 18) Aducerea de mulţumire este, fireşte, din aceeaşi familie cu binecuvântarea, însă ea o duce pe aceasta din urmă la deplină luminare. Odată cu ea pătrunzi în inima arzătoare a lui Hristos, ajungi la plinătatea a ceea ce omul este capabil prin har – anume, să […]
