Un tânar, întrebându-se despre viață, despre suferință și despre fericire, îl întrebă pe un părinte:
- Părinte, de ce unii oameni sunt tot timpul mâhniți ?
Părintele i-a răspuns, zicând:
- Pentru că, de multe ori, ei sunt supărați nu numai de necazurile lor, ci și de bunăstarea și reușita altora.
Mă străduiesc să mă dăruiesc iubirii și slujirii lui Dumnezeu. Am simțământul păcătoșeniei, dar trăiesc cu nădejdea. Este rău să deznădăjduiești, fiindcă cel deznădăjduit se amărăște și își pierde bunăvoirea și puterea, în vreme ce acela care nădăjduiește înaintează mereu. Întrucât simte că este sărac, se străduiește să se îmbogățească. (Ne vorbește părintele Porfirie, […]
