Un tânar, întrebându-se despre viață, despre suferință și despre fericire, îl întrebă pe un părinte:
- Părinte, de ce unii oameni sunt tot timpul mâhniți ?
Părintele i-a răspuns, zicând:
- Pentru că, de multe ori, ei sunt supărați nu numai de necazurile lor, ci și de bunăstarea și reușita altora.
Ne dorim să fim văzuți, apreciați, recunoscuți. Să știe ceilalți cine suntem, ce facem, cât ne străduim. Și, uneori, ne este greu atunci când binele rămâne neobservat, când efortul nu este recunoscut, când nimeni nu pare să vadă. Viața Sfântului Cuvios Alexie ne arată însă o altă cale. Să trăiești fără să te impui, fără […]
