Un tânar, întrebându-se despre viață, despre suferință și despre fericire, îl întrebă pe un părinte:
- Părinte, de ce unii oameni sunt tot timpul mâhniți ?
Părintele i-a răspuns, zicând:
- Pentru că, de multe ori, ei sunt supărați nu numai de necazurile lor, ci și de bunăstarea și reușita altora.
Unii oamenii afirmă, din ce în ce mai des: Mintea mea este preocupată de o mulţime de lucruri, iar nu de rugăciune. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu cititul. Nici sport nu-mi vine să fac… Iar seara nu reuşesc să adorm. Sunt doborât de gânduri rele… Și vine întrebarea firească: Ce să (mă) fac? Situaţia […]
