Un tânar, întrebându-se despre viață, despre suferință și despre fericire, îl întrebă pe un părinte:
- Părinte, de ce unii oameni sunt tot timpul mâhniți ?
Părintele i-a răspuns, zicând:
- Pentru că, de multe ori, ei sunt supărați nu numai de necazurile lor, ci și de bunăstarea și reușita altora.
Zicea părintele Vichentie şi acestea: ‒ Vă încredinţez că acela ce urăşte, chiar motivat, pe aproapele său, se face atât de vinovat, încât merită a fi tras la cea mai înaltă instanţă de judecată. Iar cel ce defaimă şi ponegreşte pe aproapele se aseamănă cu ucigaşii de oameni, care se condamnă la cea mai grea pedeapsă. Zicea iarăşi: […]
