Un tânar, întrebându-se despre viață, despre suferință și despre fericire, îl întrebă pe un părinte:
- Părinte, de ce unii oameni sunt tot timpul mâhniți ?
Părintele i-a răspuns, zicând:
- Pentru că, de multe ori, ei sunt supărați nu numai de necazurile lor, ci și de bunăstarea și reușita altora.
Iată-ne ajunși la ultima treaptă a acestei nevoințe și urcuș spre Înviere. De aseară, de la Prohodirea Domnului, stăm în liniște, meditând și așteptând clipa Învierii. Deși este pus în mormânt, Hristos a pogorât la iad, spre a sfărâma lacătele de la porțile ce îi țineau de veacuri în întuneric pe atâția vrednici de lumină. […]
