Un tânar, întrebându-se despre viață, despre suferință și despre fericire, îl întrebă pe un părinte:
- Părinte, de ce unii oameni sunt tot timpul mâhniți ?
Părintele i-a răspuns, zicând:
- Pentru că, de multe ori, ei sunt supărați nu numai de necazurile lor, ci și de bunăstarea și reușita altora.
Tot mai multă lume debusolată. Unii dintre cei care și-au pierdut orientarea se deplasează prin viață haotic, agitați, mereu grăbiți, alții, din contra par, încetiniți în gândire, în reacții sau chiar blocați. Sărăcia, incertitudinea, lipsa unei perspective clare a vieții sunt doar câteva dintre motivele invocate de cei lipsiți de vlagă, de „poftă” pentru viață […]
