Un tânar, întrebându-se despre viață, despre suferință și despre fericire, îl întrebă pe un părinte:
- Părinte, de ce unii oameni sunt tot timpul mâhniți ?
Părintele i-a răspuns, zicând:
- Pentru că, de multe ori, ei sunt supărați nu numai de necazurile lor, ci și de bunăstarea și reușita altora.
”Dă‑mi, Hristoase, ploi de lacrimi… ca să‑mi spăl întinăciunea cea din pofte si să mă arăt Ţie curăţit, când vei veni din cer ca Judecător” (Triodul, Marți în prima săptămână a Postului Mare, Vecernia, la Doamne, strigat‑am). Postul Mare este un maraton, un maraton duhovnicesc, iar prima săptămână a acestuia, dacă e rânduită corect, ne […]
