Porumbelul, când se murdărește, aleargă repede la apă și se spală. Ei nu pot suferi necurățenia; nu-i place de ea.
O oaie, de o bagi într-un noroi, într-o mocirlă, umblă în toate părțile să fugă, să scape de acolo.
Dar porcul, când ajunge în noroi, se tăvălește și se lăfăiește în el cu plăcere. Asta-i lumea lui și plăcerea lui!
O așa deosebire este și între căderea celor credincioși și a celor necredincioși. Și credinciosul are clipe de cădere; și el se murdărește câteodată, dar el aleargă îndată la apă, ca porumbelul. Își spală îndată păcatul, prin lacrimi de căință și prin Sangele Domnului.
Dar, când cade necredinciosul, el se simte bine în mocirlă; el se tăvălește și se lăfăiește ca porcul în noroiul patimilor și păcatelor. Asta-i lumea lui de plăcere!
Extras din
Pr. Iosif Trifa, 600 istorioare religioase, Ed. Oastea Domnului, Sibiu 2007,p.222
