Creştineşte nu putem trăi fără insuflare. Dacă un artist, unul adevărat, trăieşte zi şi noapte chipurile artei sale, noi, creştinii, trebuie să fim cu atât mai cu luare-aminte. Trebuie să depăşim strădaniile artiştilor, pentru a trăi în duhul Evangheliei.
Lucrul cel mai însemnat acum este ca Domnul să însufle lupta voastră pentru mântuire. Când se dă însuflarea, toată viaţa se umple de lumină şi de bucurie. Nu se mai iau în seamă amănuntele.
Nu putem să ne îndumnezeim prin nevoinţa noastră. Îndumnezeirea se înfăptuieşte prin sălăşluirea lui Dumnezeu în noi, şi nu prin propriile putinţe. Aci închipuirea este mare primejdie. Trebuie să fim cu multă luare-aminte a nu ne închipui că acest ţel ne este la îndemână. În schimb, pentru Dumnezeu, totul este cu putinţă. El poate veni să ne cerceteze şi atunci când zăcem în patul nostru, în cea mare stare de slăbiciune.
Arhimandrit Sofronie, Din viaţă şi din Duh, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2014, p. 31
