Actualitate

În Biserică nu există deznădejde

60

Biserica este viață nouă în Hristos. În Biserică nu există moarte, nu există iad. În Evanghelia lui Ioan se spune: „Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac (Ioan 8, 51). Hristos desființează moartea. Cel ce intră în Biserică se mântuiește, devine veșnic. Viața este una, o curgere fără de sfârșit în care nu există moarte. cel ce urmează poruncilor lui Hristos nu moare niciodată. Moare după trup, după patimi, dar se învrednicește a trăi încă din această viață în Rai, în Biserica noastră, iar apoi în veșnicie. Cu Hristos, moartea devine puntea pe care va trebui să o trecem cândva pentru a continua să trăim în lumea cea neînserată.

Și eu, după ce m-am făcut monah, am crezut că nu mai există moarte. Așa am simțit și simt mereu, că sunt veșnic și nemuritor. Cât de frumos!

În Biserică, prin Tainele care ne mântuiesc, nu există deznădejde. Chiar dacă suntem foarte păcătoși, ne spovedim, ne citește preotul și așa suntem iertați, înaintăm către nemurire fără nicio frământare, fără nicio teamă.

Când Îl iubim pe Hristos, trăim viaţa lui Hristos. Îndată ce izbândim aceasta, cu harul lui Dumnezeu, trăim o altă stare, una de invidiat. Pentru noi nu există nici o spaimă. Nici moarte, nici diavol, nici pierzanie. Toate acestea există pentru oamenii care se află departe de Hristos, pentru cei ce nu sunt creştini. Pentru noi, creştinii, cei ce facem voia Lui, aceste lucruri nu există. Adică există, dar atunci când ucidem în noi pe omul cel vechi, dimpreună cu patimile şi cu poftele lui (Gal. 5, 24), nu mai dăm însemnătate nici diavolului, nici răului. Nu ne mai preocupă. Ceea ce ne preocupă este iubirea, slujirea lui Hristos şi a aproapelui său. Îndată ce ajungem la măsura de a simţi bucuria, iubirea, slujirea lui Dumnezeu fără de nici o teamă, atunci putem spune: Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine (Gal. 2, 20). Nimeni nu ne împiedică să pătrundem această taină.

Din Ne vorbeşte părintele Porfirie – Viaţa şi cuvintele, Traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Egumeniţa, 2003,  p. 155


Articole Asemănătoare
58

Nu suntem îndreptăţiţi a nu cunoaşte ceea ce ne dă Dumnezeu

Dumnezeu totuşi vine. „Cine eşti, omule? Oricine ai fi, oricâte păcate ai fi făcut, Eu te voi ierta, te voi sfinţi, te voi face dumnezeu, te voi face ceea ce sunt Eu”. Asta vrea să spună Hristos prin întruparea Sa, prin faptul că S-a făcut Om şi că S-a răstignit pentru om. „Ce problemă aveţi? […]

Articole postate de același autor
63

Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena – model pentru creștinii de astăzi

Vineri, 3 iunie 2016, în ziua serbării Sfinților Împărați Constantin și Elena, cu binecuvântarea ÎPS Vladimir, Mitropolit al Chișinăului și al Întregii Moldove, s-a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala mitropolitană „Nașterea Domnului”, la care au slujit un sobor de preoți și diaconi avându-l în mijlocul lor pe PS Ioan, Episcop de Soroca, Vicar […]