Părintele Selafiil, duhovnicul nostru de la Noul Neamţ, repeta obsedant aceste cuvinte simple ale Evangheliei, cuvinte pe care le-a repetat Mântuitorul şi mai ales Sfântul Evanghelist Ioan în Epistolele sale, în Evanghelia sa.
Toată nevoinţa Părintele Selafiil o concentra aici: „Iartă, ca şi Dumnezeu să te ierte. Când ajungi seara, spune: Doamne, iartă-mi tot ce am greşit eu azi cu cuvântul, cu lucrul şi cu gândul ca un om, iartă pe toţi părinţii şi fraţii şi mă iartă şi pe mine, păcătosul! Uită-te în inima ta şi dacă vezi că ai vreo mânie asupra cuiva, iartă, ca să nu te culci mânios. Şi dacă ai iertat, poţi să-i spui Domnului: acuma şi Tu iartă-mă, pentru că eu i-am iertat, că Tu ai zis.” Şi cu acest târg sfânt şi copilăros, zice, dă-ţi sufletul în mâna lui Dumnezeu şi, dacă mori în noaptea aceea, Dumnezeu te ia la Dânsul.
Unii spun: „Este atât de simplu?” Da, este atât de simplu, dar pentru această simplitate trebuie să ne ostenim şi să veghem în toate zilele vieţii noastre şi în orice clipă, pentru că oricând vedem gânduri care se ridică împotriva aproapelui, care ne tulbură, ne nemulţumesc, dar de îndată ce le-am văzut, să ne întoarcem către Dumnezeu şi să-I spunem: „Iartă-mă, Doamne, şi iartă şi pe aproapele meu, pentru că eu l-am iertat”.
Aceasta este simplitatea Evangheliei, aceasta o găsim şi în rugăciunea Tatăl nostru. Mântuitorul, când a fost rugat să ne înveţe cum trebuie să ne rugăm, ne-a învăţat să cerem iertare pentru greşalele noastre aşa cum noi iertăm greşiţilor noştri. Dacă facem această nevoinţă, avem nădejde de mântuire. Şi dacă mântuirea ni se dă astfel, ce altceva ne mai poate interesa în lumea aceasta, ce mai are rost?
Dumnezeu să ne ajute, să ne dea această vedere şi harul Său, ca să judecăm pe aproapele nostru ca pe noi înşine, să-l iertăm ca pe noi înşine, să-l iubim ca pe noi înşine. Căci pentru aceasta a venit Dumnezeu pe pământ şi doar în acest fel putem răspunde iubirii Lui pe care a revărsat-o şi o revarsă pururea asupra noastră şi asupra lumii întregi.
Extras din Ieromonah Savatie Baștovoi, A iubi înseamnă a ierta, Editura Cathisma, București, 2006, p. 76-77
